Virgil Gheorghiu
(n. 22 Mar 1903)
"Virgil Gheorghiu (*22 martie 1903, Roman - †7 martie 1977, București) este un poet român, pianist și critic muzical. Virgil Gheorghiu s-a născut"
Muzicieni de modă veche
din Trezirea faunului (1973)
Muzicieni de modă veche Înțepeniți în veacul viu, Că noul nu-i pentru ureche Þinut-ați predici în pustiu. În demodări n-aveți pereche Doar cei
Andersen
din volumul Poezii ed Fundația pentru literatură 1968
E lângă tine tot stângaciul și răul școlar Schimbând cufărul savant pentru șindrilă, Răsturnător de călimări pe uniforma nouă Și prin zăvoaie la
Oraș complet
din Febre (1932)
Fug miriapozi de sânge sub abator din lunci, Și se închid pe ospicii zăbrele de neguri calmante; Astrele veseliei răsar în restaurante, Un halo de
Un vis îmi arată
din Curent continuu (1968)
Un vis îmi arată pe unde-mi fug anii, Pe unde-mi fug anii, că zilele scad. Tâlhara pădure cu frunză rotundă Îmi fură telurica vreme sub
Ars poetica
din Poeme (1966)
Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul! La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii! Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul, Cu-asprimea
Plecare
din Marea vânătoare (1935)
Orele mele de studiu, Ascult căderea voastră de fluturi obosiți În cufărul linșat de-un continent. Printre păsări tăcute, adormind lângă
Poezii uitate. Stanțe
din Tărâmul celălalt (1938)
I Dacă zăpezile florilor ni s-or cerni vreodată În amurguri de clape adâncite Ca ochii defuncți în orbite, Vom recunoaște amintirea de amară
Romanță mecanică
din Cântările răsăritului (1925)
Te-ai imprimat în suflet ca-n clișeu Portret de Evă vinovată Alungată Din grădini de Elizeu. Te-ai imprimat iubită, Fină și
Febre
din Febre (1932)
Azi-noapte prin pălălai de crânguri poticnea Vânat fugărit, inima. Pe bălți de friguri în urechi dansau sate negre, Ca o săgeată-nfiptă patul
Lied
din Curent continuu (1968)
Simt la fel rotirea-n unisonul orii, Numai bucuria-i cu altă durată; Florii busuioace de la sânul horii, O să-i vină rândul să mi-o cânt
Sonet
din Poezii (1968)
Lucra Manole meșterul cu trudă Și fără spor la zidul legendar, Că-n faptul nopții, piatra de sub var Smintea din loc cu tencuiala udă. Dar n-a
Poem
din Marea vânătoare (1935)
O agrafă din neștiut sări pe trepte, Și o zi cu aroma unui declin de stamine Se despletește-n dansul amintirilor: Rondul mister al trupului,
Jazz
Alb crește-n alcooluri un nenufăr de bec. Ni-s creștetele două pe o tipsie duse; mâini cu fluiditate de balerine ruse între butelii joacă melodic
Peisaj
din Poeme (1966)
Văzui cândva la Praga-n zoologicul său parc, Cumplită pasăre exotică, Necruțătoare cu-ai grânarelor dușmani. În pas mărunt, fugeau în rond de
Stampă II
din Marea vânătoare (1935)
Mamă, Cum să laud și să plâng tinerețea ta Care a învățat un oraș întreg să scrie și să citească? Pașii tăi osteneau Scăldați ca pentru moarte
Noi
din Febre (1932)
Fiorii, caravană însetată Osteniți s-apropie de fluviul sfânt al mâinilor. Cresc visurile ca-n minunea pâinilor, Așteptând chemarea:
Nume limpid
din Febre (1932)
Nume limpid ca un lac elvețian Nu-mi vei flutura pe buze voaluri de răcoare Să le vântur în spume La soare, la lume Ori literele-n voce să-mi fie
A fost biplan
din Cartea Rondelurilor
A fost biplan de înălțime, La pensie de astăzi iese; Ajunse bar pentru mulțime Umplut cu scaune și mese. Vibra sub pași de stewardese Și-l
Poem
În Loc De Manifest
Cimentați noroaie, iasme amputate Luând miezul lumii ucenic pe spate! Focul vechi e scârnav, prin el trecem ghem; Bolovanii umbrei, ulii de
Poem cu șerpi
din Tărâmul celălalt (1938)
Provincii țesătoare de grădini, Erați oarbe de incendiul de roade, Când la debarcadere nupțiale În amiază de poduri Ancoram adolescența
Furtunile tund arborii
din \"Sonete\"
Furtunile tund arborii chilug Că-și spune veștedul noiembrie vrerea. Livezile le-a-ncețoșat vederea Să n-afle câtătoarele cum fug. Lumina
Poemul lacrimilor
din Tărâmul celălalt (1938)
Când oamenii tari și tăcuți ai lumilor viitoare Vor întâlni semnele acestea de azur, Întâia lor tristețe Va luneca de-a lungul rândurilor mele Ca
Toamnă
Codrii românești Scutură frunza pe trenuri, Și brumele șesului vin pe fanare. Semnale melancolice Cântă cantoanele, Gările galbene Cu
Desen
Toamnă cum sapi în frunze fiorduri Și chinui în crepuscule soarele pe ruguri. Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri Când speenul și lectura
Strofe libere
din Curent continuu (1968)
Visările pământului în miezul nopților, Buton de sonerie galactică atinge Și ziua următoare rulanta scenă schimbă. Copil al scormonirii, cu
Schiță de vară (în gust modern)
din Cântările răsăritului (1925)
Pământul și-a împrospătat beteala Și ca un faun s-a lungit la umbra lui... E obosit. Pe ochi i se abate picoteala Să nu adoarmă-i face vânt un
Prefață
Catarg de vis târăsc prin humă. Nici zbor, nici aruncări de pumă, Ca stoluri pe un obelisc Cuvinte vin, precum veneau Pe fruntea sfântului
Sonet
(Lucrară luni întregi) - din Curent continuu (1968)
Lucrară luni întregi calculatoare, Și neuronii vieții înțelepte. La stele, prin deschidere de trepte S-ajungă cosmonava călătoare. Examinând
Poem
(Te aud cum vii) - din Pădurea adormită (1941)
Te aud cum vii ninsoare a mâinilor Cu dimineți furate în brățări, Izvor spre căutătorul fântânilor Sunând ca mugurii în așteptări. În sicriu de
8-11-19 (fragment)
din 8-11-19 (1930)
(...) Vârful sânilor scade ca sonerii de vile uitate Nimeni nu ajunge stânca de vultur a suferinței voastre Rochii se încrețesc ca pânze în
Cântece de faun (fragmente)
din Cântece de faun (1940)
În somnul de amiază dăruit Pe mine se preumblă o suflare, Roi de furnici și de zumzuitoare Ca peste-un trunchi de culme prăbușit. La deșteptări
Aproape
din Pădurea adormită (1941)
Acum ni-s ochii afluenți, Și-n golf de piepturi cresc mareele vieții. Aleargă seva bucuriei către culmi Prin bezna tulpinelor noastre
Poem
(Când lebede morgane...) - din Marea vânătoare (1935)
În coborârea de ucis orgoliu, Din litieră fierbinte-n sandale, Crini se trezesc în toate lumile solare Cu deschideri ovale de brațe și
Trezirea faunului (fragmente)
din Trezirea faunului (1973)
În fulguirea deasă, amorții. Pândeam cum pier ale luminii tâlcuri. Bacantelor, silvani înalți, în pâlcuri, Le împărțeau din poame aurii. Strâns
Spre ora 0
din revista unu, I, nr. 8/decembrie 1928
Locomotiva din șezutul trenului Ceinture pompează vagonul meu spre Port-Royal. Fir de telefon liniază ferestrele care falșifică galbeni de lumină
Cântece finale de faun (fragmente)
din Cântece finale de faun (1977)
De jos în sus cum mi-este obiceiul, Am început atent să mă privesc. Vreau să mai aflu când mă alungesc Dacă mai sunt la pipăit ca
Elegie
Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare. O singură arșiță unui poetic orgoliu; Haitul stelelor ni se
Plecarea poetului
Părinții mei, mângâiați-vă, părinții mei, Fiul din lumina lămpii A trecut gardul viu al codrilor La divinități, S-a-ncoronat demult cu stelele de
Desen
Toamnă cum sapi în frunze fiorduri Și chinui în crepuscule soarele pe ruguri. Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri Când speenul și lectura
Sonet
Lucra Manole meșterul cu trudă Și fără spor la zidul legendar, Că-n faptul nopții, piatra de sub var Smintea din loc cu tencuiala udă. Dar
Ars poetica
Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul! La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii! Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul, Cu-asprimea
Poemul lacrimilor
Când oamenii tari și tăcuți ai lumilor viitoare Vor întâlni semnele acestea de azur, Întâia lor tristețe Va luneca de-a lungul rândurilor mele Ca
