eram împreună
același mal aceeași gheață subțire și un cer străpuns de crivăț ca un piept de soldat din linia întâi auzisem că dincolo se trăiește altfel înșeli vigilența pazei și devii cea mai bună
am nevoie de tine
n-am prins niciodată momentul când se aprinde o stea / în schimb am prins eclipsa totală / mi-am dat seama cât de vulnerabili suntem fără cer / doar cu pământul de sub picioare ca o apă
camera de gardă/ unii vin și pleacă alții doar vin
identitatea e la vedere o haină de schimb când ieși din tura de noapte și te simți al dracu de epuizat te-ai băga la somn prelungit mai trăisem asta pe pielea mea rotația turelor la fabrica de
via memoria
în inima mea e o canapea îngustă inconfortabilă dacă vrei să dormi te-am sunat aseară mi-ai dat block ce formă de comunicare univocă alunec prin fața vitrinelor un manechin pe care-l îmbraci și-l
nimic simplu totul pe tarabă
spune-mi că sunt tot eu că nu m-au alterat vecinii/ care s-au mutat prietenii/ care nu-mi mai sunt prieteni și bărbatul al cărui nume îl port/ dar care este bărbatul altcuiva
îmi pare rău
am spus și când a trebuit și când a fost prea târziu am spus din vârful buzelor sau din adâncul inimii pentru modelul meu de bărbat Richard Gere mi-am trimis mintea în Tibet să-nțeleg cum e cu
celula tiktok
azi pe tiktok o bătrână îmbrăcată sumar dansa lasciv în timp ce pisica ei tărcată crăpa de invidie am văzut asta în felul cum își înverșuna coada zburlită cum îi sticleau ochii dintr-o colivie ca
bananele nu erau pentru Oscar
acesta este frigiderul/ azi mănânci singură nu știu când voi ajunge acasă la cuvântul acasă privirea i s-a prăfuit pentru ea aici nu însemna acasă tabieturile mele se dovedeau incompatibile
te-am așteptat
dar zilele sunt pe sfârșite aș sta de vorbă două minute cu tine să recunosc unde am greșit eu și unde ai ridicat tu palma las ușa deschisă în speranța că o să apari chiar dacă ai izbi-o cu
TIK TOK
bărbați rămași copii până la adânci bătrâneți urmărind foiletonul cu prostatita viermuială prin dormitoare cu ochii cârpiți de anestezia prelungită femei hrănindu-se din amintirea
mi s-a spus
că exiști peste tot în apa de la robinet/ în pantofii scâlciați ai bătrânului cerșetor printre medicamentele pentru cancer ale prietenei mele sub țeasta ei cheală și-n pletele ca mătasea
la urgență
o stare ca o cutie neagră după ce m-am prăbușit lângă acest bărbat singur mi-au rămas mâinile slobode le trec prin păr fulgere tunete / ploi suspendate în cârlige atmosferice/
interior blurat
forfotă pe culoar asemenea unui vulcan după erupție gâlgâind din când în când un doamne-ajută sala de operație pare o amenințare cu bombă cred că acum bisturiul taie ficatul bolnav în timp
Dina vorbește cu Dina
iar am o zi proastă mă gândesc dacă pretextul că la vie en rose e doar un concept cinematografic poate fi de folos când am o zi proastă înseamnă că Dina face o criză
terapia de grup are pagini rupte
de una singură mi-e mai ușor să mă mint sunt curajul aruncat printre colții unui câine flămând pâinea lui mucegăită de legea supraviețuirii în prima zi de salariu îmi fac o bucurie intru la
mamă-țară
în inima mea este o rană din naștere un fel de malformație nu se vede la aparate dar o simt cum descarcă electroșocuri prin unghiurile cărnii îmi distorsionează realitatea suburbiile
copilărească II
pisica lui eve a intrat sub colțar când voiam să-l mutăm după câteva ore am găsit-o făcută afiș felul cum o strângea eve la piept m-a făcut să cred că dragostea are o singură vârstă și
copilărească
singura dată când am avut un brad a fost după Sfântul Ioan îl aruncaseră în stradă părinții Lunei fata cu nume de satelit nu se-nvârtea-n rotație sincronă cu Pământul cum se-nvârte Luna
ciclul morții
simt o groapă în piept/ unde oricine vrea își înmormântează mortul *** despre moarte nu știu mare lucru totuși am urme ale ei am dovezi că e aici cu mine copil o priveam la microscop molie
graba
când lumea discută pe la spate și apple se grăbește să nu fie întrecut de alt apple ploaia se grăbește să cadă iarna se grăbește să vină și eu mă grăbesc înspre tine my love înspre nimeni
niște gânduri
cu fitilul arzând într-o tigvă din care iese fumul zilei de ieri pe coșuri fragile din carne și oase (ori din ce sunt?) chiar și moș crăciun s-ar umple de funingine în tentativa de a coborî
bătrânețea mea
stă bine ancorată de fiecare organ vital când mă văd copiii pe stradă uită să plângă din cauză că nu li s-au cumpărat cipsuri întorc brusc plânsul înspre mine cum ai întoarce cu
ziua când ți-am mărturisit că aștept un copil
s-a așezat în centrul pupilelor mele asemenea unui bețiv într-o intersecție dirijând circulația impasibil la înjurături și claxoane ziua aia m-a dirijat înspre următoarele zile în ciuda
nadejda
hrănește un pluton de execuție instruit să ucidă de la fereastra dormitorului sub masca băieților de treabă nadejda știe că-ntr-o bună zi unul îi va gâdila ceafa cu o bucată de gheață
