dulce - amar
dulce - amar notă: citeşte-o ca având autor necunoscut şi tu eşti jurat în concursul de acum. ar fi avut vreo şansă? studenţi, sfârşit de
IPIoan Postolache-Doljeștimai trândăvind o ţâră-n pat
ziua şi noaptea se îngână ca nişte bebeluşi fără de dinţi, de-afară îmi zâmbeşte luna plină fără de vârcolaci, fără cosmonauţi, gândesc şoptit să nu-mi trezesc tăcerea... fiorul dimineţii ca
IPIoan Postolache-Doljeștirădaşca
ochiul meu a fost mereu un aparat fotografic, primitiv faţă de cele de acum. ce-a prins în obiectiv, alb negru ori sepia, a făcut clanţ... la minut. mintea mi-a ajuns un album... azi, sub
IPIoan Postolache-Doljeștigăteje de foc
voi mai arde o vreme în jarul lumii zvârlind câte-o scânteie de suflet spre cer ocheadă şireată ţipăt râs sau vaiet mocnit fără gând de-a sări în ochii tăi viaţă cât de cât atenţia ta să ţi-o
IPIoan Postolache-Doljeștinocturnă
... atuncea, îţi propun, frumoasă doamnă, la malul mării o-ntâlnire de-o noapte numai, să nu ştie nimeni. nu într-o casă ori hotel, restaurant sau pe-o terasă ci, pur şi simplu, doar noi
IPIoan Postolache-Doljești"prin valuri..."
gata, voi regula tăcuta lună, e-o curviştină nicidecum virgină. doar în chiloţi aştept noaptea să vină şi spume-om face-n mare împreună... dar de stârnesc o pectorală-angină şi o merlesc? că
IPIoan Postolache-Doljeștirubaiate
Credem că ne suim pe clipe şi Suntem nespus de bucuroşi, deşi Ne prăbuşim spre moarte-n ele, Dar zicem nonşalant: hei şi?... * N-ai cum să ştii cât eu tânjesc După-ai tăi ochi
IPIoan Postolache-Doljeștipe-o parte şi pe alta
în forul intim sunt un tip timid un mugur de gutui cu teamă să nu-ngheţe ce zorilor le dă bineţe sub clei cu tremurări de gând e primăvară iar şi Doamne cât aş mai vrea să mă deschid la fel ca
IPIoan Postolache-Doljeștimda, duminică o nouă zi...
iar am plutit în vis ca un yoghin îm transă de data asta fără să mă mir c-aveam pe mine doar capot de casă şi că aveam mustaţa rasă şi-o ţăcălie de emir în largul meu cu linişti de
IPIoan Postolache-Doljeștirara avis
Hei, ca să vezi, e lucru mare, zici, Din tot rahatul vieţii să faci bici, Mai mult, să şi pocnească. Voinţa sigur e firească, Dar să te bărbereşti nevoie ai de brici, Să cazi în nas nevoie e
IPIoan Postolache-Doljeștiamarul zilei
băgată-n mă-sa-i pacea lumii de prozeliţii lui Cain. de curva hilizindu-se hain, băgată-n mă-sa-i pacea lumii. pe tron stau cocoţaţi nebunii spurcând şi-mprăştiind venin... de prozeliţii lui
IPIoan Postolache-Doljeștidespărţire
- plec, zice, azi e ultima zi când mă vezi. mohorâtă sunt, burniţez şi tu mă priveşti ca un geam aburit. cu ce ţi-am greşit? că nu am purtat cămaşa cea albă? poate anume am zis să n-o port că
IPIoan Postolache-Doljeștidorul din urmă
au putrezit, iubito, merele în rai rămase spânzurate-n crengi. nu ştiu de mă auzi, de mă-nţelegi... au putrezit, iubito, merele în rai. timpul, bătu-l-ar, ne-a făcut betegi. aş mai fi vrut, tu
IPIoan Postolache-Doljeștiîn zori
ninge lin şi tăcut fără vânt cu fulgi mărunţi ziua se deschide ca o gură de prunc cu muguri de dinţi căutând sânul luminii o pace răcoroasă şi blândă mi-alintă bustul gol la fereastra
IPIoan Postolache-Doljeștiun truc
urc scările. obişnuitul drum spre casă. azi gheata dreaptă are-un scârţ... dar dacă e un scâncet sub picior de treaptă? un gând ciudat: poate că-s bloc şi eu... da, chiar aşa. urc şi îmi
IPIoan Postolache-Doljeștimegalomanie
sunt un poet cu har de numa-numa, port rimele în cap ca bigudiuri, mă simt, aşa, ca pe chişleag smântâna, precum câştigătorul de pariuri. ca un alai de popi în antiriuri mi-s puse versurile-n
IPIoan Postolache-DoljeștiSonet impur cu lună plină
Ce-ai căutat la mine-n vis aseară? Nu te-am chemat, demult erai uitare... Frumoasă, tânără şi-n pielea goală, Cu scăpărări şirete în cătare, Te-ai furişat în albul aşternut Şi m-ai împuns cu
IPIoan Postolache-Doljeștidor
adâncă e liniştea-n noapte. pe vârfuri, sub tâmplă, gândurile-mi umblă a somn şi totuşi în primăvara de-afară, trezit viul naturii e-n mare vânzol. rădăcinile sug din ţâţa mamei pământ benefica
IPIoan Postolache-Doljeștizbor printre ochi de floare
pe ceru-nceţoşat al eului ce sunt în zbor plutind mi-apare o cruce fără nici un nume în vis plutesc şi vesel râd se uită cunoscuţi la mine de ce se simte ăsta-al dracului de bine habar nu
IPIoan Postolache-Doljeștisub clipele albe și reci
pe-ntinderea albă în ochii mijiți o lungă pustie cale ferată și eu ciumafoaia arsă de brume înghemuit sub clipele albe și reci cu ghimpișori de capsulă plesnită îmi gâdil naiv în
IPIoan Postolache-Doljeștila foc domol
e o zacuscă de gânduri în pod, bajici în loc de ferestre-mi sunt ochii spre lume la începutul acesta de lună ce, bine a spus cine i-a zis că-i răpciune. în pod pânze mai vechi şi mai
IPIoan Postolache-Doljeștidoar simplă constatare
Ne întâlnim în lumea virtuală Egali cu noi şi fără de oprişuri. Cu, sau fără ascunzişuri, Ne întâlnim în lumea virtuală. Banală, sau deloc banală, Prezenţa năzuie suişuri... Egali cu noi şi
IPIoan Postolache-Doljeștiace uscate de brad
cu călăreală animalică, "răscolire-n carne a unui episod murdar", cum spune poetul, aşa începe drumul. nidarea e startul. zăbavă de trei anotimpuri cât să te formezi, să creşti, să te împlineşti
IPIoan Postolache-Doljeștiabulici sub tirul informaţional
pe lunecuşul clipelor călcăm cu teamă ca pe grohotişuri. în suspectări de ascunzişuri, pe lunecuşul clipelor călcăm. capcane inutile inventăm, bolnavă-i mintea în hăţişuri. cu teamă, ca pe
IPIoan Postolache-Doljești