e doar o chestiune de timp
până când moartea
ca o mamă bună
te va săruta înainte de culcare
îți va spune o poveste
a fost odată ca niciodată
un om
în surdină câinii vor perturba
liniștea
văd tristețea copilului de mingi
sunt uliu care înfașcă declarația de independență
mii de picioare zburdă haotic
un fel de fericire la mâna a doua
scrie ce trebuie
de nu
vei
libertatea
o pasăre congelată
ce înghite străzile cu felinare
din kinder cu surprize
apar copiii de mingi
liniștea stă cuminte
sub limbă
mâinile scriu declarația de
moartea e o birocrație
vânătorii de bomboane spun povești
sunt zile când mulți mă văd frumoasă
eu le spun că tristețea e o formă de conservare
să recapitulăm moartea e o
și iata-mă întors din călătorie
prietenii dau năvală
pun hainele la spălat
bull and shit
ce atâta instrucțiuni
bagi doua mentosane
și ieși la vânătoare
nu mă crede pe cuvânt
sunt
nu e nicio ușă mamă
omenii vin și pleacă
în urma lor tabachere, cămăși
și praf
camera e o gaură neagră
unde brațele mele fac spirale
cheamă ospătari
două sticle
se sparg
ies
pielea ta e o pelerină
pe bitum
cresc statui
arunc cheile
pe masă
ochelarii bunicului
sunt la locul lor
23 martie, o sticlă de cola
și mama care ne aștepta cu
masa pusă
pioarele
freamătul picioarelor ca doi cai la trap
nu deschizi nicio ușă
ești tot mai mic
pe gaura cheii se scriu romane de dragoste
oamenii vin de la război
în urma lor liniștea se sparge în
mituiește-ți fricile cu bombone
dă-ți un remember la supererou
gloria ta apune copile
nimeni nu ți- a dat instrucțiuni de folosire
prin ochii tăi mari oamenii trec și vin
liniștea le apasă
iubite, pe la fereastra ta trec trenuri
călători se perindă grăbiți
întinzi mâna și dai drumul unor porumbei
cu fața lipită de geam aștept cuminte
sărutul de noapte bună
liniștea îți truchează
în locul în care am făcut primii pași
crește o shaormerie
doi bătrâni în expectativă
pe bancă
un copil scapă pe jos o portocală
de-a bușilea
oamenii mă calcă pe cap
stânga dreapta grăbiți
tristețea asta vorbește despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
ușile închise în urma pașilor
ploile tur- retur
stațiile de tramvai
noi în căutarea a nu știu ce
azi
ne târâim picioarele pe drumuri
în urmă fricile închid usi
de undeva din piept izbucnesc marile războaie
che guevara, călareții fara cap
ușor ușor liniștea scuipă
praful de pușcă
Monsieur ,moliile au ros hainele noi ale mortului
Mădularele lui fac un striptease trist
Moartea e la bere
Monsieur!
Mortul face un selfie: I feel dead
Moartea, o reuniune familiala
Mortul se
niciun semn nu disturbă pierderea timpului
ha ha ha
ieri se propaga egalitatea suferinței
stăm îngenunchiati ronțăind semințe
cu mâna întinsă la un viitor luminos
tout va bien
îngerii
fericirea altora relevă neajunsurile tale
pe retină oamenii se maimuțăresc
sparg timpanele cu veselia lor
dacă ceva are sens
e autismul
în jurul tau fericiții ar fi niște
În zilele de 1 și 2 octombrie s-a desfășurat la Tecuci cea de-a XVIII -a ediție a Festivalului Național de Poezie Costache Conachi.
Juriul, prezidat de scriitorul
ca să cunoști cu adevărat singurătatea
trebuie să fii prieten cu șobolanii
plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă
șezi în letargie fară să-ți pese ca în
duminica fericitului
fiecare se
ăla care se joacă la butoane
știe că nu contează ce vezi
ci marca de ochelari
orbii cunosc alfabetul braille-
noi gratulăm cu monsieur
clovnu de serviciu
empatizăm cu filmele de la
Mă simt goală - inima e prea subțire ca
s-acopere distanța dintre două păcate
Dumnezeu îmi scapă printre degete,
Mă simt atât de goală -
încât mâna mea desenează lumină...
îngerul meu s-a apucat de negoț,
mă închiriază pe post de sperietoare -
dau cu dragostea de toți pereții
pot să cumpăr alt chilipir
sufletul l-am uitat pe oglinda de la baie-
mă simt mai