Dozescu Adelina

e doar o chestiune de timp până când moartea ca o mamă bună te va săruta înainte de culcare îți va spune o poveste a fost odată ca niciodată un om în surdină câinii vor perturba liniștea

în primul meu scâncet, mamă găsești emanciparea femeii orele de shopping și șosetele aruncate alandala

văd tristețea copilului de mingi sunt uliu care înfașcă declarația de independență mii de picioare zburdă haotic un fel de fericire la mâna a doua scrie ce trebuie de nu vei

libertatea o pasăre congelată ce înghite străzile cu felinare din kinder cu surprize apar copiii de mingi liniștea stă cuminte sub limbă mâinile scriu declarația de

moartea e o birocrație vânătorii de bomboane spun povești sunt zile când mulți mă văd frumoasă eu le spun că tristețea e o formă de conservare să recapitulăm moartea e o

și iata-mă întors din călătorie prietenii dau năvală pun hainele la spălat bull and shit ce atâta instrucțiuni bagi doua mentosane și ieși la vânătoare nu mă crede pe cuvânt sunt

nu e nicio ușă mamă omenii vin și pleacă în urma lor tabachere, cămăși și praf camera e o gaură neagră unde brațele mele fac spirale cheamă ospătari două sticle se sparg ies

pielea ta e o pelerină pe bitum cresc statui arunc cheile pe masă ochelarii bunicului sunt la locul lor 23 martie, o sticlă de cola și mama care ne aștepta cu masa pusă pioarele

freamătul picioarelor ca doi cai la trap nu deschizi nicio ușă ești tot mai mic pe gaura cheii se scriu romane de dragoste oamenii vin de la război în urma lor liniștea se sparge în

mituiește-ți fricile cu bombone dă-ți un remember la supererou gloria ta apune copile nimeni nu ți- a dat instrucțiuni de folosire prin ochii tăi mari oamenii trec și vin liniștea le apasă

iubite, pe la fereastra ta trec trenuri călători se perindă grăbiți întinzi mâna și dai drumul unor porumbei cu fața lipită de geam aștept cuminte sărutul de noapte bună liniștea îți truchează

în locul în care am făcut primii pași crește o shaormerie doi bătrâni în expectativă pe bancă un copil scapă pe jos o portocală de-a bușilea oamenii mă calcă pe cap stânga dreapta grăbiți

tristețea asta vorbește despre firele de păr prinse ca într- un curcubeu ușile închise în urma pașilor ploile tur- retur stațiile de tramvai noi în căutarea a nu știu ce azi

ne târâim picioarele pe drumuri în urmă fricile închid usi de undeva din piept izbucnesc marile războaie che guevara, călareții fara cap ușor ușor liniștea scuipă praful de pușcă

niciun semn nu disturbă pierderea timpului ha ha ha ieri se propaga egalitatea suferinței stăm îngenunchiati ronțăind semințe cu mâna întinsă la un viitor luminos tout va bien îngerii

fericirea altora relevă neajunsurile tale pe retină oamenii se maimuțăresc sparg timpanele cu veselia lor dacă ceva are sens e autismul în jurul tau fericiții ar fi niște

În zilele de 1 și 2 octombrie s-a desfășurat la Tecuci cea de-a XVIII -a ediție a Festivalului Național de Poezie Costache Conachi. Juriul, prezidat de scriitorul

de undeva din piept izbucnesc marile războaie liniștea asta miroase a praf de pușcă în spatele ei moartea ca o mamă învelește puii libertății

ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă șezi în letargie fară să-ți pese ca în duminica fericitului fiecare se

ăla care se joacă la butoane știe că nu contează ce vezi ci marca de ochelari orbii cunosc alfabetul braille- noi gratulăm cu monsieur clovnu de serviciu empatizăm cu filmele de la

Mă simt goală - inima e prea subțire ca s-acopere distanța dintre două păcate Dumnezeu îmi scapă printre degete, Mă simt atât de goală - încât mâna mea desenează lumină...

îngerul meu s-a apucat de negoț, mă închiriază pe post de sperietoare - dau cu dragostea de toți pereții pot să cumpăr alt chilipir sufletul l-am uitat pe oglinda de la baie- mă simt mai