Băbăruși Cristian

Dă-mi gurița ta Să se sărute cu a mea Parfumul și cu pielea ta Să le dezmierd cu inimioara Din suflet să-mi las amprenta La loc de cinste-n viața ta. Înghețat din lacrimi voi răzbi Când la

Când cerul stelele-și arată, La miez de noapte și-n toiul zilelor târzii, Te iau cu drag de mâna ta gingașă Și alergăm… iubind spre dealul inimii Legământ veșnic odată ne-am făcut, Încrustat

De Dragobete draga mea iubită Vreau să te fac fericită Să-ți șoptesc la ureche clipă de clipă Cât însemni de mult și ești dorită Căci ceasuri și ore-ntregi te visez La miez de noapte cum

Merg prin gânduri, merg prin nori La iubita mea s-ajung până-n zori S-o cuprind cu dragoste în brațe Să n-o las cumva să-mi scape Dansăm prin curcubee colorate Mergem cuprinși de ardoare

Caută și distruge Elimină ca să nu fii eliminat Iubește moderat să nu fii orbit Arde și pedepsește-ți dușmanii Nu te încrede, ci cercetează. ( “FliesOuija – Avânt” ) Visul îl trezi

Se trezi de dimineață cu o senzație ca și cum abia s-ar fi născut din nou. Mintea îi era limpede și odihnită cum nu mai fusese de mult. Ares, ghemuit la picioarele sale sub pătură, îl simți că se

Noaptea se înfățișa triumfătoare în toată splendoarea vrăjii sale fermecătoare. Luna, alături de stelele ce o asistau dansând agale, trona părtașă la tot ce urma să se întâmple. Era o noapte simplă

Lăsați pradă la mâna destinului, căutăm a ne ascunde în continuare prin jungla deasă de unde nu există cale de scăpare. Pe zi ce trece ne afundăm tot mai tare în desișul primejdios al lianelor vieții

Târziu, în noaptea întunecată, viforul șuiera cu putere peste dealurile înzăpezite. Troieni de zăpadă împrejmuiau casa și mașina era pe jumătate acoperită. La ferestre erau vitralii de gheață , iar

Afară cad fulgi de nea Mă plimb pe stradă cu gându la iubita mea Îmi pare rău că o rănesc pe ea Dar poate așa e dragostea Aș vrea să pot pleca Să fug în lume cu ea Să uit de tot și

La tine mă gândesc , în fiecare noapte te doresc Să fi prințesa nopților târzii îndrăznesc Stelele și Luna la picioarele ți le dăruiesc. Ești muza mea mea iubito, și pentru tine Perle ,

Rătăcea din nou în aceiași bodeguță, in care uneori își mai evapora aburii de necaz ai vieții. Stătea liniștit și își savura cana de vin fiert. De această dată își răscolea gândurile și mai asculta

M-ai vizitat cu vocea ta în vise Am rămas surprins după atâta timp Te-am pus să te răzbuni pe câte unii Și răzbunarea Ta, este ca și moartea Mi-ai spus că da, s-a rezolvat situația. Alesei mele

Moșul a venit, încărcat și obosit Cu daruri multe de împărțit La ferestra voastră, a oprit ... doar un pic Și v-a azvârlit un plic : Crăciun Fericit!

Când vremea apune și ceasul se oprește în loc, te trezești singur între două stânci golașe de piatră. Valurile înspumate lovesc către tine. Te uiți în zare nedumerit, încojurat de apa învolburată

Desigur lipsa curentului electric este ceva supărător și care aduce cu sine nervi tuturor. Suntem învățați și crescuți folosind nelipsita electricitate, fără ea ne este foarte greu să trăim. Bine… în

Culmea faptului este că abia mă aruncasem în pat să închid ochii pentru a mă odihnii…cică. Când am fost asaltat și aproape hârțuit de gândurile ce mă apăsau nărăvaș în minte. Și, ca să nu pierd

Aproape la fel de singuratică, o doare Planeta, parcă zace în uitare Prin zeci de cataclisme și schimbări radicale Ea suferă și merge mai departe în visare Toți o vor... dar, nu o merită din

Þi-e gândul la beție, ce o să fie? Te prinde amețeala și te ia cu tremurat Prin ger și frig o liniște lejer adie Ca o sabie ce tragic zeci de suflete a spulberat. Spaima te-n fioară, gândurile

Căldura din cameră dansa liberă în voie, îi plăcea sentimentul de liniște ce era prezent de această dată cu el în încăpere.Un lucru dealtfel cu care nu se întâlnea mereu. Gânduri, emoții, amintiri

Îndrăgea foarte mult această melodie. O superbă piesă indiană de dragoste, și nu se mai sătura ascultând-o cu căștile pe urechi. Trista melodie îl ducea pe tărâmuri fanteziste unde erau doar

Și m-ați lăsat singur afară-n ploaie, cu atâta nepăsare... Speranța mea n-ați distrus-o ! Căci e făclie arzătoare Cu buze amorțite, am invocat spirite rătăcitoare, Ce-au apărut în zare dintr-o