Jurnale

dragul meu, a fost odată o vreme când mă bântuiai nestingherit. eram strada ta, îmi cunoșteai toți cireșii, aveam o poartă deschisă pentru fiecare geamăt al tău, fiecare rană din asfalt mi-o știai.

SKStefania Klein

0

2

mă voi zăvorî în tine cu șapte lacăte o sumă de păcate îmi vor sta de strajă să nu mă înspăimânt de atâta rătăcire de mine cozile lor înspicate vor lovi amenințător la fiecare jumătate de respirație

SKStefania Klein

0

0

cum răsuflai în părul meu tăcut nevăzut de nimeni privirea îngăduitoare cu care-ți dădeai ghes era singuru-ți martor furiș stai puțin mai era și zidul pe care scrijelisei demult abia se mai cunoștea

SKStefania Klein

0

0

azi suntem în stare de creație ne spunem ca să ne înfrânăm degetele să se mai joace cu stiloul cu buzele sau cu părul în salonul acesta suntem doar oameni aleși de obicei ne alegem în oglinzi de circ

SKStefania Klein

0

2

cum ce să faci ți-o tragi peste carne ca pe o piele atunci când nimeni și nimic nu te mai poate ascunde nici măcar un banc bun ori o/un tip/ă bun/ă ori un whisky vechi tot whisky-ul vechi ești

SKStefania Klein

0

5

Noi nu ne formalizăm. Nu ne formalizăm pentru că formalismul induce între cutele zâmbetului ceva minciună, iar noi nu agreem prea tare minciuna, la fel cum nu ne prăpădim după adevăr. Nouă ne plac

SKStefania Klein

0

0

sunt peste tot și totuși uite-mă cum nu mă mai văd de-atâta poezie uitată în sertare uitată de lacrimile iernii ăsteia goală casă de cuc în zori mi s-au uscat rădăcinile să nu mă țină în

SKStefania Klein

0

0

Să închid ușa silențioos. Să iau pix din sertarul plin cu chei și mărunțiș silențioos. Să nu trezesc oamenii normali care normal că dorm la unu și cincizeci și șapte. Numai eu și ferestrele

SKStefania Klein

0

2

nu am alți dumnezei decât viața asta cu agonii regurgitate frenetic în piața mare carne sunt dar foamea de carne nu e mamă a mea nu o vreau și să-i dau ascultare nu voi s-o primesc tu m-ai

SKStefania Klein

0

2

(dedicata panului) prognoza meteo cu fulgerele și frigurile ei mai mult sau mai puțin propriu zise este definitiv irelevantă atâta vreme cât există oameni pe care poate nu știi cum îi cheamă

SKStefania Klein

0

2

judecătorul e supărat în grajd nu e s p a ț i u suficient pentru cai Epilog Judecătorul își clătește tacticos gingiile cu

SKStefania Klein

0

0