Iluzii
Era un timp când visul era... interpretabil Nu aveai cum să alergi fără drum Nici să zbori fără cer Doar să scrii despre lacrima de ceară suspendat între blocuri În oglindă Să vezi o lume
MNmarius nițovVertical
Am crescut om înalt din ultima generație a uriașilor, necunoscuți doar din oase sau craniile mari cât o colibă… de sărmani pescari prin norii orbitelor . Înalt , fără să jignesc cuvinte, să-i zic
MNmarius nițovPe cale
M-am otrăvit cu versuri și nu mai vreau să scriu, de clipe ce nu pot să treacă, poate mai pierd, eu știu? De fapt, nici timpul nu mai are în oase versuri, e doar un schimb de replici: cât ți-am
MNmarius nițovPsalm de Rusalii
În meditațiile de peste zi și noapte, locul acesta simte lumina, iar în oase și carne mi-a crescut o stea. M-ai umplut de daruri, ca un tată grijuliu și fericit de întoarcerea fiului risipitor. Nu
MNmarius nițovFerice de cei ce n-au văzut …
n-am fost de mult la un salon de masaj. nici nu mai țin minte pe ce stradă! mai să-mi plătesc la editură, o ieșire sănătoasă, fotografie la diploma lu’ pește. stau prost cu banii. ce e de
MNmarius nițovAlte intersecții
ascult înregistrările din ultima vreme, am impresia că tot ce simt acum ajunge la intersecția culoarelor. cât mă iubești? descalță-te, treci prin apele reziduale ale timpului! te aștept
MNmarius nițovTaina supraviețuirii
oglinda e un spațiu de poveste chiar prin secolul rahatului tehnic ori cobailor fără amintiri n-ai știut după ce dau jos vestigiile regalității leonine (barba un fel de umbră desigur) lumina
MNmarius nițovDe dragoste, cred!
și pe zăpada asta îmi scutur praful între două sclipiri din vârful pantofilor de pe scurta din piele întoarsă zâmbești cu subînțeles (urc multe trepte până în dreptul inimii apoi oftatul greu
MNmarius nițovȘtii din ce gând ies
reprezentația de azi e pe scaune nimic absurd invizibili corpuri din gânduri poate chiar asta suntem cu adevărat la fel publicul căruia mereu îi scapă ceva un detaliu de când mă știu
MNmarius nițovPlus
nicio îndoială nu mă bântuie când vin spre tine liniștea asta din altă parte dezleagă întâmplări n-am cum s-o definesc cred și tu încă nu cunoști cum s-au topit dubluri roluri neinspirate în
MNmarius nițovCâteva minute, ore, zile
am renunțat la fumat pe covorul cu scrum mi-a rămas doar gestul de a te săruta pe un cerc de fum nu aștept nicio vreme melancolică sau gând pironit de sfânta răbdare te chem ca de obicei
MNmarius nițovCuget, mai exist
o nu se poate așa toate au sens inclusiv trecerea asta prin pântecul otrăvit al ceasurilor la care am renunța prea mulți dacă nu ne-ar fi teamă de adresa necunoscută așa se cade să murim de
MNmarius nițovMai bine așa
când o măsea zvâcnește de aș putea să strig ca un leu civilizat în dresajul durerii prin aplauze cinice nu merg la dentist folosesc dentocalmin cu riscul unui nerv mort sub cerul gurii sacrific
MNmarius nițovNicio șansă să fac diabet
pe cărare cu trei piersici în mâini printre pomi și corzi de vie bineînțeles repetam fără să-mi impun în felul unui călugăr franciscan tot ce e viu fascinează nimic nu mă desparte de gustul
MNmarius nițovVersetul 2010
Cel ce a dat cu viața de asfalt, pereți, și-a amanetat liniștea la studiul “epocii de aur”, fără a pricepe care au fost comuniștii adevărați și cei jucători, ajuns la limită (cu un salariu de
MNmarius nițovDublă întrupare
pe lângă orice grafic oscilație în sistemul închis ceva nu se schimbă aici așează-ți obrazul pe mâna mea drum scurt între priviri nu ne-ar trebui niciodată o casă spațioasă prin chiria
MNmarius nițovGând suspendat
senzație de nemișcare dureroasă, dimineața asta prin lumina filtrată încet, cu un fel de teamă ating lucrurile ca pentru ultima dată, parcă le-aș pune într-un loc fără să mai revin. doar un joc
MNmarius nițovImaginație persistentă
dau muzica încet deja mi-a intrat atât de adânc în piele pulsul boxelor un scaun cu spătar acum aș vrea să-mi vorbești rezemată cu obrazul pe mâini încet și rar despre ce crezi că ne va
MNmarius nițovCu altă ocazie
gustul amar nu persistă mult dar intră în inimă ca lumea asta deformată în câteva boabe de struguri pe o tavă argintie descopăr ceva dintr-o atracție inepuizabilă până una-alta e o
MNmarius nițovMeditație pentru menținerea lucidității
până la intersecție nu știu de ce am vorbit cu reținere oricum nu suntem vip-uri nici amici cu toți șoferii de taxi pe caniculă se cere răceală câteva pungi cu gheață peste fractura
MNmarius nițovRaze
Chipul de pe pahar, un portret vechi de domnitor, încruntare și surâs, îl adaug la colecția zilelor însorite printre fructe coapte. în curte, slujitorii, doi crini aplecați se îndreaptă spre
MNmarius nițovConsecvent
n-am obosit să-ți spun într-adevăr cât ești de atrăgătoare sigură prin simpla prezență pe tocuri vis într-un șal ce artă ai adăugat sau cum aștept în apartamentul ăsta plajă de scrum vocea
MNmarius nițovVirtuozitate din altă sferă
m-ai acordat cu răbdare, înalte și joase trăiri peste requiem-ul lumii prin adânc îmi trec să însemne dragostea, marcă valoroasă a începuturilor adânc gravată în aura trupului. și duc un mod de
MNmarius nițovTu, o melodie
Întrebai, uneori nesigură, ce mă atrage? are rost? și privirea ta avea răspunsul, mi-a fost de ajuns cum ai venit spre buzele însetate, parfumul natural al gesturilor, nimic
MNmarius nițov