Poezii

singurul motiv pentru a trăi este să demonstrezi că știi ce poți face indiferent de ce vor spune oamenii din jurul tău pentru că tu ești scoica ce acceptă durerea și numai durerea dă naștere

MCMacovei Costel

0

0

într-o seară, Malot se plângea de lipsă de inspirație și-atunci trezit ca după un duș rece i-am spus: singur ai venit pe lume și singur o să pleci din ea s-a uitat lung la mine, a plătit

MCMacovei Costel

0

0

viața este o continuă ascensiune ne cățărăm din piton în piton cu sau fără plasă cu sau fără regrete sau urme de îndoială urâm muntele dar în același timp îl iubim pentru că el este singurul

MCMacovei Costel

0

1

de felul meu am fost un copil cuminte. ascultător. nu știam ce-i minciuna. nici adevărul. și viața se scurgea limpede și clar până când am fost alungat. atunci am aflat ce înseamnă revolta și

MCMacovei Costel

0

0

Tu ești unica și m-ai ales din mulți Pasărea degeaba își are aripile fără o boare vânt Iar cerul fără sărutul norilor este doar un iad incandescent Fiecare suflet intră în viață rupând ușa

MCMacovei Costel

0

0

orașul meu se compune dintr-o casă, un birou, câteva tramvaie și niște străzi orașul tău are câteva străzi, niște tramvaie, un parc și o casă orașele noastre nu cred că se suprapun dar coexistă

MCMacovei Costel

0

0

în orașul cu case albe prin lege femeile cu sânii albi se îmbracă-n alb prin lege bărbații își vopsesc mustățile și bărbile iar copii (din fericire) sug la sân laptele alb pentru ca legile să

MCMacovei Costel

0

1

când oasele-ți sunt reci și ne strângem la gura peșterii, în jurul focului poveștile-și așteaptă rândul și cele spuse și cele ne dar datoria ta e să fii martor până la moarte a ta sau a

MCMacovei Costel

0

0

trecutul se cerne după propriile legi te poate îngropa, te poate spulbera, te poate biciui sau pur și simplu te poate arunca într-o buclă din care nimeni și nimic nu te mai poate scăpa am

MCMacovei Costel

0

0

scrâșnet de frâne și cauciucuri, capul unui șofer scos pe geam, un tablou fără ramă o doamnă elegantă într-un costum verde mușchi privește când la semafor când la lesa întinsă a bichonului un

MCMacovei Costel

0

0

și da. încă nu m-am săturat de viața asta da-întotdeauna am ars jertfe în jertfelnic lumea mea e tot mai mică un motan negru câteva trepte un petec de grădină și o uitare plină de

MCMacovei Costel

0

0

când spaima se înfige și sfârtecă lumina lași toată greutatea să cadă la pământ privești mâna strivită știind că-n veci e moartă și lacrima uscată se zbate-încet în gând m-au stors ca pe-o

MCMacovei Costel

0

1

țînând cont că luna aceasta, martie, a fost mai rece anul acesta nu am înflorit poeziile mele nu și-au găsit cuvintele și nici lacrimile cuvintele au plecat în exil iar lacrimile au căzut direct

MCMacovei Costel

0

1

exodul e o dulce alinare și pribegia către sine e un chin mă lepăd, mă lepăd de mine m-alung și mă caut continuu m-arunc în uitare ca-n suliți sunt eu, pasărea spin te știu și mă

MCMacovei Costel

0

1

îmi place să cred că am rolul titular într-o piesă numită bombastic viața mea dar știu că mă mint frumos. așa ceva nu se poate. sunt alții care îmi scriu rolul zilnic lăsându-mă să

MCMacovei Costel

0

1

e o poveste puţin tristă sau poate doar pesimistă care nu începe ci se termină cu a fost odată după ce ea s-a văzut măritată şi în rândul lumii intrată ea era puţin curvă răsărită în viaţă

MCMacovei Costel

0

1

e o poveste puţin tristă sau poate doar pesimistă care nu începe ci se termină cu a fost odată după ce ea s-a văzut măritată şi în rândul lumii intrată ea era puţin curvă răsărită în viaţă

MCMacovei Costel

0

0

vă rugăm să pășiți cu atenție! teren minat! fiecare cuvânt vă poate exploda în față distrugându-vă cu totul. jur-împrejur pustiu latră și soarele se șterge la ochi ici-colo câte o urmă

MCMacovei Costel

0

1

să îți porți somnul ca pe o armură și să te apere de tot ce-i rău să te arunci în unda visului cărare să uiți mereu că ți-a fost greu cândva eram necesitate și lumea se-învârtea în jurul

MCMacovei Costel

0

0

dacă-închid ochii nu mai poți să mă ajungi căci sufletul mi-a coborât în labirint departele golește totu-n jur și nu mai ai nici punte nici potecă dacă-închizi ochi jur că te voi

MCMacovei Costel

0

0

bătrânețea nu-i pentru cei slabi de înger. cei slabi nu se-înfruptă din ea. bătrânețea e o luptă continuă cu trecutul ce te vrea doar pentru el și cu viitorul ce nu te mai așteaptă. bătrânețea

MCMacovei Costel

0

2

când voi pleca o parte din lume se va scufunda e Atlantida mea, e partea ce mă va urma dar o altă lume locul ni-l va lua pentru că totul e măsurat, cântărit cu grijă (Mene, Mene, Tekel,

MCMacovei Costel

0

0

închide ochi puiule, îmi spuneai și vei vedea că toate spaimele dispar sub pavăza pleoapelor. și am crezut mamă închide ochii fiule, îmi spuneai și vei vedea greutățile vieții

MCMacovei Costel

0

1

poate că eu mă voi rătăci printre cuvinte dar ecoul tăcerilor mă va aduce iar printre voi și astfel culoarea dimineții va înflori poate că tu, odihnindu-ți uitarea, vei plânge dar lacrimile

MCMacovei Costel

0

4