Iubitei îndepărtate
Trebuie să-ți povestesc o întâmplare ciudată. Ezitam încă, când am plecat de la serviciu, dacă să vin spre tine sau să mă duc acasă. Adormit pe jumătate de vreme și de oboseală, am apucat-o spre
VPVictor PotraMântuitu\'
Gâză se scobea în nas gânditor. Rotunji o biluță din mucul extras și cu un bobârnac precis o expedie pe parbrizul Mercedesului parcat lângă trotuar. Dacă moșul nu iese în cinci minute trebuie să
VPVictor PotraRomânia mea
revoluție – constituție – minciuni – nebuni – minute să suni – hamburgheri – fițe – milioane de pizze – liceu – weceu – iarbă și praf – costume de vampă – ieșire la rampă – iubire – psaltire – cenușă
VPVictor Potrade-a-împușcata
am luat un polițist pe stradă mă enerva de gras ce era i-am băgat pistolul pistolul în nas și i-am zis acum strănută s-a pișat pe el de frică mi-a recitat frumos de pe TV am familie, copii,
VPVictor Potrațara mea, te iubesc loco
trăiesc într-un cartier mic el este țara mea în zilele libere îl iubesc îl vizitez îl laud: Pajura are o faună bogată câini vagabonzi ceea ce ține sub control populația de pisici
VPVictor PotraOmul fără povești (II)
A doua parte Guru Har Gobind aștepta ca soarele să apună și Soma să lumineze cu toată puterea ei prevestitoare. Alături de el, pe banca de piatră, Mata Mahadevi își ținea capul pe umărul său,
VPVictor PotraEvoluție (I)
Presupuneam că-i plac de vreme ce-și schimbase locul ca să mă poată urmări cu privirea. Avea un zâmbet tâmp, dar era drăguț și părea că are ceva prin portofel. Bea whisky cu gheață și pusese pe masă
VPVictor PotraRecviem pentru bunici (II)
Cum de s-au luat mama și tata e de mirare. Părinții lor erau din lumi cu desăvârșire diferite. George și Ana erau intelectuali subțiri, ea educată la pension, scriind și vorbind fluent în franceză și
VPVictor PotraRecviem pentru bunici (I)
Încerca să mă-nvețe să-mi fac cruce, Mamaia. Nu țineam minte cu ce mână, în ce ordine. Prilej de-ncruntături pentru alții, când mergeam la biserică. Mă ascundea în spatele ei: „Lasă că te faci tu
VPVictor PotraValentine’s, preludiu și postludiu
ea prefera cabernetul californian eu rieslingul de jidvei se făcuse frig pe malul Tamisei rochia-n carouri îi tremura peste sânii străvezii până și rațele se plictisiseră de noi nici măcar nu ne
VPVictor PotraVirgina de la 5
Virgina de la 5 e o legendă pe scara noastră. Ea este cea care i-a împăcat pe Ițic și Rașela, după ce acesta și-a prins consoarta cu Hussein. I-a explicat lui Ițic convingător că trebuie să fie
VPVictor PotraGood bye
Portocalele astea par înghețate. O întreb pe blonda de la chioșc, se jură că sunt aduse ieri. - Bine, dă-mi una. Se uită chiorâș, dar nu zice nimic. Plătesc. O desfac în fața gemulețului. Aveam
VPVictor Potracorupere de minore, 10 minute, fără scrupule
Katy, ce bine că ai acceptat să ne vedem!... Nu fă fața asta, doar pe obraji… Nu spune nimic, așează-te și ascultă-mă… Două cafele, vă rog. Ei cu lapte, mie simplă. Și un fresh de portocale și un
VPVictor PotraMinunata maladie a lui Alberto și a Muzei sale
Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Caracterele cuprinse în această povestire sunt ficționale și realizatorul vă invită explicit să nu faceți asocieri cu persoane definite de
VPVictor PotraRomanul îndrăgostitului miop - antepreludiu
Antepreludiu Am fost dintotdeauna miop. Cel puțin, toată perioada semnificativă pentru viața mea erotică. Și, mână-n mână cu miopia, am fost, de când mă pot aminti, un îndrăgostit
VPVictor PotraMagdalena (I)
Magdalena avea obiceiul să se gândească la sine ca la o femeie serioasă. Serioasă și echilibrată. Obișnuia să-și reprime entuziasmele, ceea ce o ajuta să evite superlativele și iubirile pasionale.
VPVictor Potrarăzboiul lui Hussein
Hussein înghiți în sec și-și făcu curaj să se apropie de rămășițele sângerânde dintre ruine. Se auzeau avioanele trecând chiar pe deasupra și explozii în depărtare. Dar aici nu mai era nimic de
VPVictor Potramântuirea lui Gâză
Își trase nasul și încercă să așeze cartonul mai bine. Era al dracului de frig. Cel mai tare îl lua de la fundul așezat pe pervazul de la Mega Image. Nu reușise să găsească un carton de doamne-ajută,
VPVictor Potrapredica lui Isus către (II)
Click aici pentru a citi prima parte Agentul-șef Mândruțescu era extrem de prost dispus. Simțea că-i pleznește capul și balamucul ăsta era fix ce-i lipsea. Sâmbătă băuse cu Nesimțitu’ și cu Cioacă
VPVictor Potrapredica lui Isus către (I)
Click aici pentru a citi a doua parte Se spune că Isus stătea pe treptele unei biserici, iute ridicată de un cartier de credincioși înstăriți, și se odihnea după umbletul zilei prin oraș.
VPVictor PotraOmul fără povești (I)
Prima Parte A fost odată ca niciodată… dar ce spun eu! A fost ieri, sau dacă nu, va fi mâine, cu siguranță… A fost un om cumsecade, care se numea Cantor Ionescu. Cât de cumsecade poate fi un om,
VPVictor Potra2084 (trei)
trei 5.56. Era în întârziere cu aproape un minut, trebuia să se grăbească. Geanta era incredibil de incomodă, chiar dacă nu era foarte grea. Tipul de servietă demodată încă de la inventare, din
VPVictor PotraEpilog
A fost odată ca niciodată o lume imaginară, certată cu creatorul ei. Poetul – căci el era – își iubea atât de mult creația, încât lumea reală începuse să-i devină nesuferită. Într-o bună zi de joi –
VPVictor PotraPlămâni
Iulian mă ține de mână, strâns, strâns, strâns. În spate, într-un rucsac, am rezervorul de oxigen. Mergem amândoi, hotărâți, ca niște bărbați, călcând apăsat. Nu prea repede, respiră greu, și trebuie
VPVictor PotraLa curve
Merg pe bulevardul care rămâne întunecat oricâte felinare ar pune primăria, pe bulevardul plin de umbre, de porți căscate înspre curți înguste, colcăitoare, bulevardul cu nume de filosof și renume
VPVictor Potralicitația noemica
„Bun venit, bun venit domnilor și doamnelor… Da știm că sunteți uimiți de aranjamentul nostru special din această seară, dar ăsta nu e un motiv să rămâneți în prag, nu vă înghesuiți, vă rugăm!…
VPVictor Potra3 pași în Rai – primul pas
Mihail! Du-l și ține-l de frunte, să borască un pic. Ete, flori, pune-ți folia de protecție pentru aripi dacă nu vrei să te murdărești. Hai, pas alergător, că vreau să stau de vorbă cu el treaz. Și
VPVictor Potrasunet către Ecaterina, 3 minute, fără scuze
Katy, de mult vroiam să-ți spun, dar uite că a explodat buboiul fără să avem șansa unei discuții hotărâtoare. Văd că nu răspunzi, o să-ți las mesajul pe robotul telefonic. Deci mă grăbesc, știu, trei
VPVictor PotraVizita bunului Dumnezeu la robul său, soldatul Jonel
Pe loc repaus soldat… A!... vroiai doar să-ți pui o bere… Se acceptă!... Oricum, iată-Mă! N-am venit din cauze de avut „coaie-tupeu-fă ceva”, îți dai seama, dar trebuia să vin, nu se mai putea, era
VPVictor PotraOnan the Destroyer
Călare pe dreptatea lui, ca pe un măgar înțelept, vine Onan să mă-ntrebe: - Ești sigur că mai vrei copii? - Ce-i întrebarea asta tâmpită, îi zic, sigur că mai vreau! Vreau să fiu biblic, vreau sute
VPVictor Potraprincipiul Heisenberg (4 cuante)
by mail / \"dragă victore, sper că nu-mi mai porți pică pentru faza aia nasoală de la proces, știu că ți-a căzut greu și chiar mi-a fost un pic de milă de tine, dar na, acu’ ce să zic, trebuia să
VPVictor Potraoda noemica
„hei, ce-i gălăgia asta, aici?! tocmai aici!” strigă noemi anul ăsta. El nu era ajuns. A citit urmele. Nu era greu, cuvintele erau bătătorite. „cine sunteți voi! și unde e aici?!” Se-ntorc
VPVictor PotraMistrețul – preelectorale (1)
Mistrețul cu colți de argint se plimba agale pe una dintre potecile preferate de la vestul Smârcurilor Vesele, grohăind încetișor una dintre melodiile tinereții lui: „Obladi, oblada, Life goes on,
VPVictor Potra2084 (unu și doi)
unu. Raport informativ de evaluare a sincerității convertirii subiectului XD 23009, București, Districtul Ortodox 1, Zona Ecumenică Pajura – Bucureștii Noi. Extrasele ce urmează provin din
VPVictor PotraMistrețul reloaded
- Fault! grohăi mistrețul cu colți de argint când îl electrocutară servitorii prințului. Nu așa ne fuse vorba, am semnat un contract să particip la o vânătoare „fair”! - Ai citit ce scria cu litere
VPVictor PotraDiavolul mă vizitează astă seară.
Diavolul mă vizitează astă seară. Mă-mpunge cu furca râzând – „Na, să mai zici că sunt o invenție!” – mă gâdilă de mor. „Ești neserios”, zic. „Așa vă distrați voi în Iad, gâdilați păcătoșii? Ceva
VPVictor Potra