Invitatie
Dragi prieteni, Mâine (1 septembrie), în cadrul Salonului Internațional de Carte de la Chișinău va avea loc lansarea volumului meu de poezie ”CÂND SPUI DRAGOSTE / PARCÃ
Lansare de carte
Sâmbătă, 04 iunie 2016, la orele 17,00-17,45 (Standul Editurii Vinea: Pavilionul C4) se va lansa volumul meu de poezie CÂND SPUI DRAGOSTE / PARCÃ SPUI PREA MULT, Editura Vinea, 2016 - În cadrul
Eden
Există oameni care au trăit îndeajuns de mult încât să știe că tot ce trebuie să faci în viață, e înspre productivitate și eficiență, că a fi crud e o stare de naturalețe a sinelui, că poți profita
Despre cum nu mai este așa cum a fost
Astăzi am avut un colocviu în spitalul din Galați. Spitalul acela e un adevărat castel kafkian. Nu știi pe unde se intră și pe unde se iese, iar când treci dintr-un culoar în altul, musai treci prin
Hoinăreală prin zile
Dimineața, da, ți s-a imprimat cel mai adânc în memorie, fiindcă nu e normal să fi fost toți trei paznici acolo când ai dus cheile, în timp ce altădată nu i-ai văzut nicicând pe toți trei
Lumea incertitudinilor
Mă trezeam în fiecare dimineață cu aceeași disperare în corp, disperare că azi, ca și ieri, ca și mâine, trecutul plus viitorul, prezentul, toate sunt o masă și masa asta, materia asta translucidă,
Secvențe
Alternative 3 Chișinăul a intrat în costumul lentoarei de-amiază. Îi vine perfect și la mâneci. Maidanezii se-ntind pe șira spinării cu burta blănoasă deschisă soarelui. Puricii își înfrățesc
Apucând alte căi
cu ei trăiesc o viață lipsită de ponderabilitate și imposibil. în fiecare clipă se întâmplă ceva absurd. prăpastie, furtună și grabă. dominant verde. se miră de impertinența mea de a fi intrat acolo
încet
sunt mică. între spate și umeri ceva culcușit înăuntru o liniște care apasă durerea din stomac am purtat-o cu mine până la școală și-napoi așa, de-o plimbare liniștea chircită o
Jurnal
Era întuneric când a venit autobusul și mi se furișa printre pleoape o oră aproape că adormită. Aveam locul 12 de la fereastră. Iar pe scaunul din față i-am recunoscut pe Ion Diviza și pe soția lui
dar eu sunt reală
pieptul meu calcaros. noi. un sistem nedeterminat. defect. fructiera goală. o las așa. las totul în urmă. sunt pielea ținută sub gheață. o măduvă rece. și atâtea cuvinte primite în dar. le
Interviu cu Elena Vlădăreanu
Ecaterina Bargan: Cum ți se pare Chișinăul? Elena Vlădăreanu: Am stat doar câteva zile și a fost frumos. Nu știu cum este pentru cineva care trăiește aici, probabil ca în București, ajungi să-l
dualitatea pare să nu aibă sfârșit
unu zero după retrageri vine insuficiența regretul și dorința speriată de a te reîntoarce am simțit toate astea și plânsul care mă sufoca mă trezesc deschid ochii presez cu apă deasupra mă duc
Cred că poezia te poate salva. Restul sunt chițibușuri
Radu Vancu (n. la 13.07.1978, or. Sibiu, România), este poet și doctor în Litere la Universitatea „Lucian Blaga“. A colaborat cu revistele: Transilvania, Euphorion, Vatra, Tribuna, Dilema veche, Ex
Pe măsură ce te cunoști, devii
Aurelia Borzin (n. la 24.12.1984, or. Căușeni, R. Moldova), este poetă și jurnalistă din R. Moldova. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. Din 2007 este redactor-șef la
ești orb
uneori, oamenii trec fără întâmplări și nici nu li se zguduie pustiul înăuntru oamenii pleacă albi prea albi și prea pustii
a trecut vremea când ascundeam poezii sub parchet
trezirea fără gânduri în mijlocul nopții e doar un alt mod de a răsturna o cutie goală de pepsi tot ce îți trebuie este o zi reală într-un fight club real să ieși noaptea din casă prin țevile
dar nu mâinile mele
ce bine îmi pare că a venit trezirea și eu nu am găuri în trup ce sete plăcută lipsa asta de prea multă lumină îmi dau papucii jos și cobor pe scări ocolesc mlaștina strâng toate obiectele care
vroiam să nu citești
azi am vrut să-mi fac ceva de băut țiuitul sec al ceainicului care nu avea apă în el mi-a amintit de mâinile tale uscate și fierbinți și bătătorite când a apărut lumina m-am uitat prin
priorități
uneori oamenii dorm numai fiindcă se întunecă am avut și eu un vis fericit vroiam să-ți spun despre asta erai tu acolo, da, chiar tu marea mirosea ca o pânză albă umflată, în care umanitatea
scrisul doar la nevoie
și azi ascult muzica orașului meu de pe fundalul unui cactus, muzica șoselei. aș putea să fac din balcon un atelier de creație, să-i dau un sens. repet obsesiv aceleași cuvinte. timpul nu se
despre crize și bomboane
- Aveam un amic care era într-o criză și nu știa decât faptul că el o să moară și că totul se rezumă la moarte, acea moarte care o să vină într-un mod inevitabil. - Adică, nici nu se pune
prima zi
trebuie să-mi fac anticorpi, să rezist transparența putredă eșecurile care mă suprimă zidurile scorojite în peșteră nu mai e loc pentru oameni plămânul drept se umple cu pământ în celălalt
Interviu cu Dan Coman
Ce înseamnă pentru dumneavoastră literatura, poezia, care este miza acesteia? literatura altora înseamnă foarte, foarte mult pentru mine. nu mi-aș putea imagina cum aș putea călca pe stradă,
Interviu cu Irina Nechit
Ce v-a determinat să scrieți piesa „Coridorul morții”? La început, după evenimentele din 7 aprilie nu m-am gândit că aș putea face un text artistic despre evenimentele astea. A trecut însă timpul.
locul pe care îl cauți o viață îl găsești întâmplător
era o apă stătută un cățeluș alerga după un corb cea din urmă s-a salvat zburând deasupra apei veneau vânturi puternice vorbeam despre moarte am ajuns acolo întâmplător nu știam că
context
când te forțezi să-mi strecori în minte fantoma, mă uit în altă oglindă. surâsul acela ți-a schimbat viața, știi bine, un simplu zâmbet poate stârni dezastrul pe care-l aștepți. mă gândesc la cercul
Dan Coman: „Dicționarul Mara”
Dicționarul Mara este conceput la nivelul frământărilor interioare. Ordinea stărilor? Haotică. De aici și aplecarea asupra afectului în „nopțile mici” care, alături de prolog, meniul zilei, dragostea
Clovnul de McDonald\'s
Mai limpede decât o simplă lectură a romanului de referință, a autorului argentinian Rodrigo Garcia, a apărut spectacolul Clovnul de McDonald\'s, în regia Luminiței Þîcu, o piesă lansată de trupa de
Balon de săpun
Încearcă să vezi pe altcineva răsturnat cu riduri cu tot. Încearcă să-i scoți toate așchiile albe de sub unghii. Încearcă să vezi cât a mai rămas fără ele. Încearcă să îmi arunci cuvinte
atât o să dureze stingerea mea
cât cade cortina la sfârșit de spectacol cât se deschide crinul alb dimineața cât scriu acest vers fără menire cât durează rostogolirea soarelui după orizont în apus atât o să dureze stingerea
Poezia pe care o scriu are doar stare sau și idee?
Cineva definește poezia - o înșiruire de cuvinte - altcineva - un șir de întrebări - un altul spune că e - o avalanșă de imagini, o pînză de cuvinte cu cîteva accente, un potop de idei? Mă întreb
nici n-ai habar
ce poți să știi tu despre sensibilitate suferință și slăbiciuni dacă nici nu simți cum îmi tremură sufletul și dinții cu zgomot cum poți să mă acuzi de parcă mai contează
Lansare de carte
Sîmbătă, 14 februarie, ora 13, în incinta bibliotecii \"B. P. Hașdeu\", Chișinău, va avea loc lansarea volumului meu de debut \"Între noi\", Editura Lumen, Iași, 2009. Volum publicat în urma
Viața la limite
Viața omului se conjugă între ceea ce nu poate fi și ceea ce ar vrea să ajungă a deveni. La mijloc rămîne doar ceea ce este. Nivelul la care ne apreciem, cu devieri în funcție de împlinirile pipăite,
Direct
Lumea plutește în puf de păpădie... eu rup florile de la receptacul în sus... o zguduire ușoară și suntem cu toții în aer... vise sub tălpi vise deasupra... la mijloc doar absențe și mult prea multe
Suflet desculț
Pereții se strâmtează Carmen de verticalitatea privirii tale încercând a-ți imita luciditatea îngustare înspre concret - un singur punct de unde pornește viața. Tu știi, orice plan rătăcit în
Fiecare zi e o încercare
Fiecare zi e o încercare. Forfotă inutilă în care orice mișcare înseamnă viață. Atunci corpul devine un obiect supus excitanților exteriori. Devine o strada orizontală cu intersecție blocată, când
