Poezii

acopăr partea stângă cu partea dreaptă adun sângele de pe față — picur după picur. prelungesc coșmarul cu gheață între buze. o răsucire caldă între morțile mele. ating sânul care doarme, îl privesc

DMDjamal Mahmoud

0

4

strigătul naște tăcere tăcerea — ecou în gura lumii un pumn de sare. materia își deschide rana lumina erupe din orbire. Dumnezeu — fisură de reflexii cioburi de sine. în corpul neantului golul își

DMDjamal Mahmoud

0

0

porți larg deschise. pe mese — câte-un pahar cu apă. babele își îngroapă zilele în pași timpul coboară în tălpi. jar în liniștea lemnului. lutul respiră sub secole. cenușă târâtă pe ziduri. zeii

DMDjamal Mahmoud

0

2

dintr-o peșteră în alta. dintr-o moarte în alta. în nod mă adunau sârmele. ascuns în coaja stâncii șlefuiam marginea până la tăiș. sub grămada de limbi îmi cădea capul. în palma — strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

0

peșteră în peșteră moarte în moarte în nod mă adunau sârmele ascuns în gura stâncii șlefuiam marginea până la tăiș sub grămada limbilor îmi cădea capul în palmă — strânse hotarele

DMDjamal Mahmoud

0

2

se încalecă pașii umbra mestecă umbra. la porunca zidului mă închin. cerul — pleoapă coborâtă peste răni. sângele — lumină oarbă. urmă fără urmă. tăcerea respiră în stânci. apa își întoarce

DMDjamal Mahmoud

0

5

nu dau autografe la lansări de morți — îndrept fotografia mamei și o așez sub pleoape. ochiul meu e sicriul mamei, ochiul meu e rochia ei de mireasă. mama moare noaptea în ochii mei. se naște la

DMDjamal Mahmoud

0

9

se zbate în rug, târăște cenușa dintr-o formă în alta. pielea se adună — pagini promise focului, așchii ezitând între cădere și zbor. vocea se desprinde de nume, trece prin

DMDjamal Mahmoud

0

0

alb nemărginit — șiruri de urme de pași și nicio umbră frunză-n cădere — în urciorul încă plin tremură luna călugăriță — pe veșmântul negru cad fulgi de zăpadă la geam bunica — în apa din

DMDjamal Mahmoud

0

0

se citește frigul. benzi incolore se desprind din ochi. un nod își schimbă locul se comprimă în gol. timpul se pliază fără zgomot. între pleoape o muchie și nicio fisură. sub limbă un alfabet

DMDjamal Mahmoud

0

0

alunecă frigul din mine. arbori goi mă apără de cădere, ținându-mă de braț. nicio masă liberă la Croco. cafeaua cu nechezol se varsă dintr-o ceașcă ușor ciobită, printre buze. o coadă

DMDjamal Mahmoud

0

0

praf peste praf. gol peste gol. mâna nu mai caută mână — un punct fără glas. nu între buze, ci sub primul strat de pământ. pecete din vorbe și os. dinții strâng ultimele silabe. vântul

DMDjamal Mahmoud

0

0

se moare, se plânge, se mănâncă — o singură gură. apele scriu. zilele trec purtând sentințele. Tigru și Eufrat, doi ochi fără somn, deschiși dinaintea alfabetului. unul a învățat carnea să

DMDjamal Mahmoud

0

0

mă decojesc de propria-mi închinare. se despică fruntea fâșie de zgură și os, un incendiu mut. carnea își strânge tăierile, pierde nespusul. nu dezgolirea doare, ci căderea. printre riduri cioburi

DMDjamal Mahmoud

0

2

fecioarei cu care serbam ani de dorințe de dezvirginare i-am oferit ultimul regret și ultima tăcere mamei i se pare normal să-ți ascunzi himenul în căușul palmei niciodată nu trebuie să dai

DMDjamal Mahmoud

0

0

culori șterse printre lunci râul, plictisit de propria-i curgere, își strânge cursul nimeni nu vede cum apa învață să obosească pe maluri, urmele cresc aliniate ordinea nu se negociază în

DMDjamal Mahmoud

0

0

somnul m-a evacuat ca pe un obiect inutil. trotuarul rulează printr-o eroare o femeie aleargă pe loc, un puls închis în piatră. pașii ei îmi devorează urma. carnea se ridică contracurent nu din

DMDjamal Mahmoud

0

2

Lidia nu e o femeie din carne și oase e o rană care respiră, o țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. Hannibal — față cioplită-n piatră, palma ta încă mângâie Alpii. lutul continuă să-ți scrie

DMDjamal Mahmoud

0

4

mă ridic un aer împins din diafragmă. durerea se desparte de pielea comună. nu ne privește în ochi. comunică doar prin respirație și desen. atingerea vine prima, cuvintele mai târziu. memoria nu

DMDjamal Mahmoud

0

0

fiind de apă iubitei mele îi plac doar cojile roșii; niciodată nu folosește muchiile de cuțit. caninii săi sunt destui de albi indiferent de culoarea cerului. de fiecare dată când ne

DMDjamal Mahmoud

0

0

o sârmă ghimpată îmi rupe numele. nu din eroare, ci din exces. o literă în plus a intrat nechemată, apăsând restul ca o ștampilă, o regulă care nu se mai discută. dezgolită memoria merge mai

DMDjamal Mahmoud

0

0

înoți cu toți neuronii în brațe, înaintezi între două oglinzi de apă. dincolo, te așteaptă o lumină care nu aparține nimănui, un miros slab de rugină. îți atingi pieptul dar niciun răspuns. de

DMDjamal Mahmoud

0

2

ea își trece trupul prin oglindă. el își strânge nodul, lasă pe masă un bilet cu păreri de rău și o pereche de inele. „e cea mai frumoasă pasăre pe care am devorat-o vreodată” și tace penele cad sub

DMDjamal Mahmoud

0

2

a trecut destul timp de când mă gândesc să mă ridic din mine numaidecât s-a întrerupt curentul atâta beznă s-a făcut în jur încât nu mai văd absolut nimic copacul pe care-l priveam din

DMDjamal Mahmoud

0

5