Pe întuneric
bunica se tot ruga s-o ia Dumnezeu și-mi repeta: vezi colo în dulap sunt lumânări și chibrituri, să aprinzi una la pieptul meu, că vine! și n-a venit o fi fost lumânarea prea mică aveam
să ajung la vârsta asta m-a costat viața
locuiesc în cincizeci și cinci de metri de nimic, pe un Pământ de nimic unde sunt o vietate de nimic mă oglindesc în ceilalți și de asta îmi plac cei nevrotici, mă calmează – suport egal
Lutabrab și Aiemef
Lutabrab și Aiemef năpârliseră accelerat din pricini incerte el credea că maimuța mamă avusese laptele mamar iradiat – ea însă cercetă pro- fund și găsi culpa în stresul cotidian Aiemef și
noi, ăștia nostalgici
diferențele or fi de fus oral* (pe vremea mea, ehei! acum, e ceva ca în filmele rusești pardon, foste filme) fiindcă toate, până și foamea sunt digitalizate digital o fi însemnând frecatul
idilă sau basme în doi virgulă
amiaza nevrotică induce la neastâmpăr prin bluza ei adieri translucide comit mângâieri primăvărate securea ochilor îi taie nasturii deja avem protagoniștii: făt-frumos prezumtiv ileană pe
vreo alternativă, ceva?
mai curând decât s-ar crede, ne va părăsi acest virus lăsându-ne la fel de învrăjbiți, de răi și de neiubitori, hrăpăreți și dornici să năucim natura... experiența asta cu zecile de mii de morți, cu
te
te numără anii ca un arbitru în ringul de box unde tot tu ești adversarul e ca și cum din oglinda cerului plouă și fiecare strop se preface-n directe, upercuturi, croșeuri iar publicul
trufie
ce este Pământul sau țărâna oricât am trăi o află doar lacrima, noi niciodată oricât de ceremonios ne-am piti oasele acolo și asta pentru că numai stropul acela zboară și apoi cade pe
mai bine ceva decât nimic
așa se traduce primul sunet O și A la clipa ivirii în lume când unii își închipuiau (să le zicem neamuri) că a fost un wonderful wow abia pe parcurs ne dăm seama că este doar un Omega
Cântec
(text folk) Te aștept permanent, fără niciun efort, te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv. Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort - înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv. Iubim -
text
(mamă de băiat) . ea mamă de băiat nu are nicio teamă vizibilă o protejează el în gând niciun golan să nu o insulte vreodată cu toate că ea doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus
pix vobiscum
Lenea-i odihna cea mai cuviincioasă Restu-i hatâr, surghiun, cusur sau cădere Absența-i distanța cea mai aproape ce lasă Nuanțe morții între adio și la revedere
rana are gust
când gheorghe înjură e socotit neah, vulgar când poetul gheorghe înjură ...este ludic când gheorghe bea este alcoolic, precis diseară își va bate copiii și nevasta când poetul gheorghe bea,
dâre
ies din pământ viermi grași se târăsc pe lângă ziduri bătrânii spun că așa ceva nu au mai văzut dacă neobservându-i îi calci nu-i poți strivi sunt cauciucați nu fac niciun rău se târăsc și apoi
marină
îmi era așa de sete când am văzut acest pahar cu apă încât am urlat: iată marea!...
clișeu
mai multe trenuri trec prin poezii decât prin gări mărețe sau halte nimănui mai multe iubiri definitive afli-n versuri dresând absențe sau patimi revolute inflație de îngeri cu aripi din hârtie
te sparg, s’ moară mama
motto: dacă răzui autorul acestui smintext ca pe un loz surpizăăă: vei găsi numele tău pentru că ai sentimentul idiot al veșniciei deși multe lucruri și ființe mor în preajma ta – ție n-are
compunere de vacanță
monede de aur se scurg pe la cercevele muchiile lor zimțate scrijelesc sticla arborii se plimbă lent prin dimineața aceasta mierle soprane trezesc pisicile fata venită la
teorema ipocriziei comune
simulezi îmblânzirea exercițiul de iubire te-nșală formula întotdeauna-i greșită și rămâi singur de tine dacă suntem jumătățile a ceva prezumtivii amanți ne-ar lămuri câte variante înseamnă
etemoroM
dacă Moromete ținea ziarul invers și o zicea pe-a lui tu ții ziarul corect dar stai în cap, cu tălpile pe tavan și ți-e teamă să spui că iulie ostentativ refuză să ningă poeții aceștia bezmetici au
eremitul urban și fraierul de serviciu
dă-mi o țigară și îți voi spune o poezie dă-mi un țoi cu rachiu și îți voi spune taina sau hai, pleacă dracului de aici nu am în portofel decât acte, uite îți dau cămașa mea bine că
Să bem
pentru scroafa scăpată cumva din prăbușirea cotețului peste ea pentru ignoranța obeză și mitică dusă la rang de actualistă politică să bem picurând un strop pe podele răposatelor virtuți ce-au
Utopinia... (1)
printre-atâtea plăsmuiri oameni vii se simt statui nu mai sunt demult căiri vina-i doar a nimănui și de-a valma generații trec buimace, încotro? doldora-i de aberații viața lor de vis
tu știi?
mi-a intrat un fluture în cameră scăpat din cine știe ce stomac de dezdrăgostit femeia mea nu suportă – îl va ucide așa cum mi-a ucis un pui de scorpion, niște țânțari... îi fac semn cu ochiul,
