Despre libertate
Îi trebuie omului atât de puțin să fie fericit...", spunea fostul actor Dragoș Pâslaru, acum părintele Valerian de la Mănăstirea Pătrunsa. Omul, prin firea sa, însetează după libertate. Nu e însă
Despre gulaguri legale
Ce rațiune poate să separe viața și persoana într-o aceeași ființă? Ce credință oarbă mânuie „rațiunea” încât să hotărască ea să taie firul unei alte vieți? Din ce moment „are voie” copilul din
S-a stins din viață azi poetul Ion Zubașcu
Epitaf am trăit tot ceea ce se putea trăi într-o viață încercată de om ca poezia mea să fie deplină nu mi-a mai rămas decât moartea (din volumul Ion Zubașcu, \"Moarte de om. O poveste de
Invitație la Cenaclu
La Biblioteca Metropolitană București, sediul central \"Mihail Sadoveanu\", Sala Mircea Eliade, str. Tache Ionescu, nr. 4, sector 3 (zona Piața Romană) va avea loc în data de 21 ianuarie 2009, ora
„spovedania unui învins”
motto: „aici e îngropat un om care n-a putut să devină dumnezeu” (G. Papini, „Un om sfârșit\") din zori până seara se poate ajunge la măsura sfințeniei dar cel mai ades apuc să
faits accomplis
La mansardă, tăcerea zvâcnește-n culori. Bătrâna bolnavă de cancer își face plimbarea de dimineață, câștigă cu trudă încă o zi. Surâde, ne dăruiește ceva din tăria ei. Proprietarul înecat
Atac cerebral
Mânca și vorbea la masă cu mine. Apoi nu mi-a mai răspuns. Zâmbea privind prin fereastra deschisă a lumii. Și mâna-ncet i se strâmba. Uita a vorbi. Bâiguia ca nebunii, și noaptea-i plângea în
Primul hotar
Tu ești altarul în care mâinile lui Dumnezeu m-au urzit. Sufletul tău, primul cer pogorât, trupul tău, primul pământ locuit, noaptea dintâi peste adâncul de ape umbrit de suflarea Duhului
Poveste de dragoste
1 Primul dinte de lapte, prima iubire, primul fir de păr alb... Tu, mereu aici, sfidând gravitația. 2 Ne trezim vecini de cameră. Eu, un băiețel cu blocaj renal, tu, o fetiță
Arta sau creatia dupa chipul si asemanarea omului
Eu cred ca intelegerea relatiei nedespartite intre arta si religie cere nuantari si discerneri speciale. Arta are pe de o parte valentele descriptive ale unei stari de fapt, care e personalizata, si
O povestioară suprarealistă cu tâlc
O povestioară suprarealistă cu tâlc Un pescar întinde în mare o plasă. Dar marea-i otrăvită. El prinde, de aceea, numai mortăciuni. Vietăți marine se holbează in vid, având întipărit pe chip
Don Quijote
Gestul capătă în punerea în scenă a lui Dan Puric o consistență de cuvânt întrupat. Descoperim un limbaj în care trupul însuși devine în fiecare gest ca o ideogramă purtătoare de multiple straturi
