Corneliu Serban

Minunea noastră simplă e că iubim mereu cu tainica uimire trăita-ntâia oară; că ne aflăm alături la bine și la greu, senini când zarea poate și

Nu toți arborii sunt smulși de uragan,nu toate semințele sunt înstrăinate de roditorul pământ, nu toate sentimentele sunt secătuite de deșertul

O inimă în urma ta să-nchizi, cum părăsești o casă ori o gară? Să calci pe sentimente ce durară, cu-ncrâncenarea de-a strivi omizi ? Cum uiți

Sunt nopți de dragoste care te fac să înțelegi, să înțelegi, să știi că stelele nu-s decât biete ființe în singurătate, că fiecare om e-o

Pe câmpul de luptă al sufletului meu s-a înregistrat cea mai îmbucurătoare și cea mai dificilă victorie: învinsul, în sfârșit, sunt eu.

E, oare, totusi, cu putinta ? Se pare, da. Arareori., e-adevarat, dar simti de-odata intraductibilii fiori. N-au nici o importanta anii, stii

... Și iată că în timp și în tăcere se va-mplini minunea: veți fi doi! Ce i-aș putea iubirii mele cere mai mult decât să se-mplinească-n

Pe câmpurile albe și negre - și de atâtea alte culori – ale vieții, sunt doar un pion. Destinul (șahist ce joacă, în multe

Bătrâna și greu încercata noastră planetă pare bântuită de o puzderie de poeți. Ce să mai spunem despre cei din scumpa noastră patrie mioritică, din

I. Îți mulțumesc, lumină Seninul mă-mpresoară cu liniști adumbrite, e o-mpăcare-n mine și-o sete de-a trăi. Îți mulțumesc, lumină, că mi-ai

Măcinat de cuvinte pedepsit de tăceri îngropat de-ndoieli Măcinat de-ndoieli pedepsit de cuvinte îngropat de tăceri Măcinat de tăceri

Celui cu chipul întunecat de mâhnire; Celui rămas prizonier al durerii; Celui aflat în absenţa dragostei sub povara

Măcar unul dintre cuvintele bune pe care le-aţi putea rosti despre mine, după ce îmi va fi cu neputinţă să le mai aud, spuneţi-l acum.

O carte – o lume. Nu se citeşte singură. Nu se cunoaşte pe dinafară. O carte – o naştere. Are nevoie de dragoste. Are nevoie de

Nu ne vom mai întâlni pe sărata Vale a lacrimilor Nu ne vom mai revedea în Câmpiile însingurate ale metaforei Doar greierii caută

Să urcăm în autobuz. Să nu pierdem ocazia. Să uităm. Să nu întârziem la spectacol. Să prindem momentul. Să nu ratăm întâlnirea. Să ieşim din

Un drum greşit. Cine-ţi dă paşii de-ntoarcere? Ajungi tot acolo – de parcă nici n-ai plecat – şi iată sfârşitul. Toată povestea asta e numai şi

7 vaci grase, 7 vaci slabe, Viaţa mi-o pasc. Sterp le e ugerul, Grele mi-s doniţele, 7 vaci, 7. ...La poarta veche a vieţilor

Sunt propriul meu supravieţuitor. Tăcut, supravieţuiesc lucrării mele. Crâncene vremi. În dispreţul oricărei noime. Ceva, totuşi,

Sunt propriul meu supravieţuitor. Tăcut, supravieţuiesc lucrării mele. Crâncene vremi. În dispreţul oricărei noime. Ceva, totuşi,

Privesc în tăcere. Stau la masă şi privesc în tăcere maldărul de coli albe. Privesc în tăcere şi desluşesc, în albul fiecărei foi, o

Motto: Va dăinui doar ce-ai iubit cu-adevărat, cenușă-i restul. Ezra Pound Rămâne, rămâne, rămâne o urmă, un licăr, o boare, rămâne, rămâne,

Durabilă e pân’ la urmă bucuria. Durerea-i doar o lespede-ncercată întemeind un prag către înalt. Durabilă e pân’ la urmă

De fapt, cine să ţină cumpăna între „târziu” şi „devreme”, între „puţin” şi „de-ajuns”? Spui: „Să mai fi durat!” Întrebi: „De ce

Mor și greii, mor și marii, mor și muritori de rând, mor și sfinții și tâlharii cu gândire fără gând. Noi, pigmeii și mărunții îngroșăm acest