Mihail Steriade›Poezii

Cu vâsle grele odihnind de-a valma, în ape pline de plutiri lovesc cu palma. E noapte-n largul mării, și e lună. Tu poate dormi de mult ; eu cânt

Ma uit printre zabrelele de visuri La viata, Asa cum un copil se uita printre gratii In soarele de dimineata La cusca unei paseri. Si cand

Aș trăi doar în izvoare, de mi-ar fi gândul curat; ori pe lujer de cicoare, având sufletu-mpăcat. Și aș fi o voce clară, de m-aș prinde

Au bord de ces digues, face à la mer fraîche Mon coeur, comme l’aube, a frémi. Et de son silence une autre mer partit Vers l’horizon de mes rêves