focuri
sunt la câțiva metri de linia cercului polar și cum începe carnea sub unghie așa începe și gheața materialitatea proștilor care au crezut și s-au îndoit doar un pic îndeajuns să spere că te
MCMarta Cremenymult după asta
ar trebui să mai încerci o dată, din prima nu-i iese nimănui, oricât ar fi de docil sau obișnuit cu toate, oricât ar vrea să-și demonstreze ceva așa se întâmplă nu mai dormi și nu pleci, rămâi
MCMarta Cremenyeu sunt bine/tu ce zici că mai faci?
uneori nu se termină, așa cum se întâmplă cu cicatricele când amâni orice formă de vindecare sau când te logodești în grabă să nu se epuizeze toată această confuzie cu fructe și flori
MCMarta Cremenymoment
am fost azi la o cafea cu un coleg vorbea despre modificări legislative (la tonic) vorbea despre clienți politică bani îmi pocneau tâmplele îmi venea să vomit i-am răspuns de câteva ori apoi
MCMarta Cremenyîmi pierd mințile
acolo, pe stânci, cu degetele mai înghețate decât piatra și ochii pierduți prin cele mai apropiate case cu oameni întinși pe retină, un pat cu arcuri verzi încearcă să facă lucruri, lucruri despre
MCMarta Cremenyfum
dacă nu sărută gura, dacă nu o sărută înnebunit, trupul perfect întins care își apropie degetele simte demența: da, e acolo, și nu poate face nimic. carnea se va desface ușor în
MCMarta CremenyBriefing
acum vorbesc despre tine scriu dansez te iubesc cu sinceritate de jurnal împletesc codițe cu fundițe alb roz și bleu împletesc dantelă în dantelă peste dantelă imagine fulguindă
MCMarta Cremenycu gura închisă
clipa în care mă arunc cu toată puterea brațele întinse răsuflarea domoală degetele caută iarba nu poate fi decât acolo fixarea doar cerul și zâmbetul se rotesc bezmetic călcâiele se
MCMarta Cremenypână la sânge
lângă geam ascult după câteva pahare de vin noaptea nedormită picătura vărsată gresia rece o moarte întinsă pe jos obscen paharul înclinat înmoi degetul aici pe gresie desenez o linie ca un
MCMarta Cremenyseară lângă cina ghetsimani
a. camera-fabricat în mijlocul retinei camera ca un obiect lucruri strânse refac limbajul și mirosul păpușilor cărți haine printre panglici sub un zâmbet rotunjit de crucea bătută la
MCMarta CremenyStridență dodecafonică
învelită-n duminică stă ca într-o pânză de păianjen inima legănată să adoarmă zgârie amintirea o prinde boala de patul improvizat din chingi de promisiuni ca o rochie neagră de seară pe sânii
MCMarta Cremenypunctum
până la urmă e simplu nu există baluri crinoline conduri clinchete miezul nopții în camera asta șobolanii adulmecă tavanul lumina amărăciunea devorează măruntaiele ochii două roci
MCMarta Cremenydescompunere în culori
de parcă mă pleznește peste ochi nerăbdarea/distanța/absența asta delirantă elastică nenorocito nenorocito ai să uiți râsul/ brațele/ tricoul mulat/ câinele lui plăcerea lui dimineața când
MCMarta Cremenypoate se cuvenea să-ți vorbesc și despre fericire
ei / vorbesc agasant despre primăvară uneori mai bat din picior ochiul meu se dilată cineva îmi scurmă prin gânduri același galop poate ar trebui să fulgere câteodată îmi strunesc tâmplele
MCMarta Cremenypresupunând că e toamnă
presupunând că e toamnă cineva îmi șoptește îngrijorat că sunt în dezacord cu vremea am hainele nepotrivit de roz ochii bolnavi de verde sufletul mi-e mugur nefiresc nopțile mi s-au făcut
MCMarta Cremenyfragmente
de o vreme îmi ascund febra în cearșafuri reci un braț îmi înțelege tâmplele genunchii îmi ascultă sânii mi-e sângele minat cu dor de explozii izbește în trup ca pietrele într-o sticlă goală alt
MCMarta CremenyTristețe
e drept că ne pătimim din furia unui noiembrie ce nu se mai sfârșește, dar ce idee, ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea așa că
MCMarta Cremenyde ploaie
te-aș ruga să nu mai tatuezi tăceri în momentele mele de apogeu menadice. în ploaia asta de după iubire ne viermuiește mărunt înnoptarea și ne putrezește timpul numai melcii ieșiți la plimbare
MCMarta Cremenyabsență
tu nu-mi mai ești și îmi voi duce ceasornicul la casa de nebuni timpul meu se măsoară în fuga de zâmbetele voastre anonime și-n nepăsarea cu care îmi înfigeți zăbrele inimii copii cu ochi
MCMarta CremenyÎntâlnirea
…Și cred că acum ne putem întâlni, iubite, am înțeles tăcerea lunii. Te voi aștepta într-o duminică, vezi că e ziua înscrisă cu roșu în calendar. Nu
MCMarta Cremeny