Roxana-Adina Stroilescu

Când m-am văzut în ochii tăi, am ales să cred că nu sunt cum trebuie, de ce am ales să cred asta când bine știu că în ochii mei îmi găsesc defectele? Mă rog…Tu ai zâmbit, de fapt și când am zis:hm,

Pe stradă e aer mai curat Cel de pe umeri e ca o poveste, ca o umbră discretă Ca nefrica dintr-o stea Așteaptă și nu o să te mai muște de suflet ciorchinele-ndoielii Când ai primit curajul, ai

În ultima vreme mă rog des Ca și când aș fi trăit până acum în pană de viață Ca și când învăț să mă scutur de podoabă în durere, să aflu particula învierii Stau și rog și mă rog să mă caut și

cărămizile astea, spui, sunt pentru fiecare zi de nefericire am salvat un perete plămădit săptămâna trecută de unde ai știut ca pot să tac mărunt pe la coate să-ți torn calmul

imaginează-ți întreaga bucurie ce măsoara arșița singura mireasă rușinată de voalul pietrelor stai culcat puțin pe partea asta e o nouă zi pentru a te simți botezat apus opus e ca și

viața asta editată mărunt lucrurile trase încet peste noi vin să te apere de gânduri astupate la gură trandafirii nu înțeapă dimineața nici când trebuie am adus o cântare nouă peste

seara pe la aceeași oră culoarea pielii e mai deschisă m-am hotărât să fac și eu ce-am vrut mereu lucrurile păreau atât de sărăcăcioase și uzate înainte am stat o vreme cu privirea

nu voi rătăci de sub mâinile astea zâmbetul e mult mai dulce îți spune totul despre mine în ordinea proaspăt ivită primul loc vrea să-ți pupe pielea fină nopțile din ochi și aer îți

așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale noaptea adâncite amarnice creaturile astea murmură pași la noi în parterul sărac în vorbe otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei închis nu-ți

ne țipăm trăirile nelegăturile implicările ca un sos argintiu venit pe nepusă masă mă nelămuresc atingerile de au început să se spună apropierile îmi citesc din gând n-am ce să-ți

o să adaug o vorbă două despre tine nu te laud pentru că ți s-au scurs bătăile de joc în pardoseală în variantele tot timpul adevărate despre cum să nu despre cum să ce arăt că peste mine

o să le fac pe toate mai ales în luna asta când voi returna bomboanele de pom nu mi-o lua în nume de rău dovezile sunt ca o răscolire a intestinelor mele atașată de spate și de noile

să nu te uiți niciodată înapoi sau dacă o faci, odată de două ori să-ți scuipi umbra și plânsul să cumperi cele trei pagini de poveste traducere mediocră a mesajelor închise vino mâine

să vorbim despre lucruri mai frumoase fără finaluri cu gesturi jucăușe și vedere spre mare e ca și când ai fi cel mai potrivit pentru amândoi ca să pricep mesajele din baza de

trebuie să țin picioarele depărtate înainte să mă uit la tine apoi închid din ochi și buze cu imaginație numără până la 20 și așa mai încolo ca-n reclame când se schimbă situația facturile

nu e nimeni pe strada asta copiii când îmi ascultă poveștile se cuibăresc în palme cu unghii mărunte muțenia în miros de frunze urcate așteaptă ochi verzi să mă-nsoțescă pe sub tălpi dorm

gândurile îmi rămân ascunse promisiuni cu umbre închise în partea de jos merg repede foarte repede să cumpăr flori pentru toate zilele astea efectiv lucrate oamenii s-au mutat cu ochiul în

cerul ăsta e mult prea albastru pentru mine e nevoie de acordul tău să mi-l alung din așteptări avem fețele ude și potrivite ca balcoanele cu ochi moi nu bate din palme cântecul ne trezește

totu-i trecător, dragule nu ca o greșeală ca o plată directă a faptelor în apus de soare tu te joci cu vorbele mie mi s-au aliniat simțurile să știi că n-am timp de prostii și

în câteva minute o să-mi apară ochii mișcați la indigo mâine nu o să găsim așternuturi proaspete a doua mamă îți suge degetele cu înghețată din pădurile bătrâne când te-am văzut prima

așa de prețios îmi cântă viețile din căldura ce mi-o dai încet e puțin mai bine de când ai venit port două perechi de papuci noaptea se lungesc tălpile și mă îngână la somn departe pentru

mi-am făcut manichiură franțuzească și dezbrac femei toată noaptea fără cicatrici bilet de avion cafea cu lapte ascund un sentiment uscat de liniște atrofiați cu jumătate de normă purtăm un

mi-am ascuțit palmele ușile varsă teama ți-o lasă în poartă ca niște bucăți de metal ce se desprind din caimac și se-nspumează într-o perfecțiune cu rădăcini din câte știu nici cafea nu mai