Maria Tirenescu

cătun de munte – stivă de lemne ninsă la gardul vechi casa bătrânei – flori de gheață la ferestre fotbal pe zăpadă ‒ bunica privește de la fereastră cer fără nori ‒ o pană neagră pe

frunze veștede pe treptele de beton – porumbel în zbor fructe uscate – în cireșul bătrân țipă o coțofană deschizând ochii – ca în copilărie ninge cu fulgi mari

Fira venise la oraş numai ca să scape de gura surorii sale mai mari. Îi plăcea la ea în sat, dar la fabrică putea să câştige mai mult. Timpul a trecut, Fira şi-a întemeiat o familie, au primit un

În acest an, de 1 Mai, am decis să mergem prin oraș, să luăm mititei de la vreun chioșc, să luăm și prăjituri de la vreun magazin… Vremea era nehotărâtă și riscam să ne prindă ploaia pe Râul

În orăşelul de munte în care locuieşte Ioana, duminica este piaţă mare. Coboară ţăranii din cătunele aferente şi aduc lactate şi legume proaspete. În timp ce trece pe lângă blocul

Iuliana se afla de câteva luni în casa soacrei. Se străduia să se acomodeze. În primăvară așteptau venirea primului copil și discuțiile de seară erau în special în legătură cu obiceiurile din

După deschiderea festivă a anului universitar, Anuța și Oara au intrat în Complexul studențesc pe poarta de pe strada Clinicilor. Povesteau și nu erau atente la persoanele care treceau pe lângă

- Bună ziua, doamnă Ana! - Bună ziua, Viorico! - Vreau să vă spun că mâine pun parastas de un an după mama. Vă rog, dacă puteţi să participaţi la biserică mâine, pe la ora zece! Este un preot nou.

Luni, 12 noiembrie. Pe la 10, am băut cafeaua şi apoi am ieşit în stradă, să văd cine mai e pe "Facebook-ul străzii". Era senin şi vecinii, asemeni mie, erau ocupaţi. Adunau resturile vegetale,

Ieri, am revăzut fotografii din frumoasa mea copilărie. Mi-au atras atenţia fotografiile din Constanţa. Acolo au locuit bunicii mei. Casa bunicilor e la capătul unei cărări printre garduri pline

Alex este o fetiţă de cinci ani. Locuieşte în Cluj, într-un bloc, la etajul opt. Îi place la Cluj, unde se poate plimba zilnic prin oraş, poate admira lebedele de pe lacul artificial de la

Am sosit la Eforie-Sud cu acceleratul de Timișoara. Alesesem acel tren pentru a evita Gara de Nord. Se anunța o zi călduroasă, cu cer senin. După ce ne-am lăsat geamantanele la hotel, am plecat

La începutul lunii iulie, familia Albu și-a programat tăierea lemnelor. Cu o săptămână în urmă, vorbiseră cu muncitorii care tăiau lemnele unui vecin. Aceștia spuseseră că miercurea următoare nu au

Uneori, privesc vechi fotografii. Azi am dat peste o fotografie în care eram cu bunica mea din Constanța. Și m-au năpădit amintirile. Închid ochii. Anul 1954. Sunt cu bunica în piața din fața

Miercuri, 16 august, a plecat dintre noi un om deosebit, o prietenă caldă și amabilă, un ziarist și făuritor de reviste și cărți, un cetățean al meleagurilor hunedorene. E vorba despre Ileana Lucia

Într-o zi, în parcul orașului era agitație. Printre curioși, eram câțiva copii, alertați de un coleg care locuia pe Obreja. În partea dinspre clădirea care aparținuse unei familii nobile din

Mama se înțelesese cu tanti Hermina să îmi brodeze o rochiță pe care o visam de când eram mică, de când, la Constanța, bunica m-a învățat să dansez vals. Rochița visată era bleu, cu corsajul brodat

La mijlocul lunii iunie, în fiecare an, urmăresc un cireș păsăresc crescut în parcul din fața direcțiunii. A crescut între numeroșii tei care ne îmbată cu parfumul florilor lor. Teii înfloresc pe

După ce am fost admisă la facultate, m-am gândit că sunt destul de mare pentru a merge singură la Eforie. Am ales luna septembrie. Nu văzusem niciodată cum e marea în timpul toamnei. Bănuiam că e

A nins azi cu fulgi mărunți. Vântul îi împrăștia amestecându-i cu zăpada spulberată de pe acoperișuri. În astfel de zile, după ce dau zăpada de pe trotuar, mă întorc în casă și, la căldura sobei,

Se apropia vacanța, prima noastră vacanță de elevi. Tovarășa învățătoare ne-a repartizat poezii și, în orele de muzică, făceam repetiții pentru spectacolul care urma să aibă loc în ultima zi a

Când a primit invitația la nuntă, Iulia era singură. Deschise plicul și citi. Își aminti că pe mire îl cunoscuse la nunta lor. Era elev pe atunci. Sora lui încă mergea la grădiniță. Încerca să-și

La mijlocul lunii iulie, pe Facebook a apărut un filmuleț. Practic, pe Valsul Nr. 2, de Dmitri Shostakovici erau proiectate imagini din filme. Mi-a atras atenția partea din filmul „Ghepardul”. Și

Urmăream un gând, un ciulin smuls de vânt, ce se plimba pe câmpul uscat de arșița verii. Am vrut să-l prind, dar el a zburat asemeni ciocârliei speriate de apropierea mea. Am rămas să-l