Cornel Ghica

am să te iubesc acum nici înainte nici după scutură-mi inima atinge-mă sunt nebărbierit și obosit uite, ia cheile și arma lasă-mă să te iubesc simplu doar spune-mi cum

am ieșit în spatele blocului să duc gunoiul niște sticle și să hrănesc maidanezii culorile din jur străluceau chiar și cele închise ieșeau la iveală într-o altă zi altă viață feliată dintr-o

aruncă poezia asta ieși din ea cât mai repede fugi în clipa asta mă plictisești mă oprești ești un cheag nu o dragoste care mă inundă mă scoate afară prin vene sânge aruncă poezia asta

când eram mic mama nu mă lăsa să mă uit la desene animate zicea că sunt prea violente mă bătea dacă mă prindea că mă uit la tom și jerry mai rău dacă încercam să desenez pe pereți morcovul

Institutul Blecher – club de lectură Vă invită în Dharma Bar, str. Blănari, nr 9, Duminică, 20 septembrie 2009, ora 14:30 La întâlnirea cu poeții Dan COMAN și Sorin DESPOT va modera Claudiu

În data de 12 mai, în al 20-lea ceas The Silver Church Club ( Calea Plevnei nr.61) vă invita la spectacolul-concert Mileniul Trei, Mileniul Dragostei Un concert teatral în care muzica,

Vă anunțăm că în data de 25 aprilie 2009, de la ora 18.00, la Club A (Str. Blănari Nr. 14) va avea loc a II-a ediție a Experimentelor Rolit În cadrul acestei ediții vom avea plăcerea să

Prima ediție – Poezia ca aventură – va avea loc sâmbătă, 14 martie 2009, începând cu ora 12, la sediul Fundației Europene Titulescu (Șoseaua Kiseleff nr. 47, București, Sector 1). Au acceptat

am intrat în urmă cu zgomot de metal ușa se închide brusc teama ia locul oaselor carnea-mi se întărește gata arcuit în fața mea atomul radioactiv așteaptă neatins neprivind țintă a

când o să mă las de fumat ăl de sus o să-mi introducă codul PIN gata o să pierd aripile cercul de fum deasupra capului o să înceapă un război de rutină dând cu fruntea de Tovarășa

oriunde te duci nu-l întâlnești pe dumnezeu dumnezeu este tot înainte deșert nu ne vom opri niciunde el înainte noi după trecători „iată fructele cu care ne-am

simți acest reumatism de poet acasă în halat învelit ca-ntr-un sac cuvintele spuse scrâșnind te apucă de umeri de spate din mers te a-trag dintr-o cameră friguroasă înspre bucătăria

am atâtea de făcut și n-am făcut nimik nimik din cele lumești pentru tine n-am făcut casă iubirii am lăsat-o între noi să se ghemuiască printre urme nimicite n-am făcut statui care să se

îmi doresc să mă plimb printre incertitudini iarna în timpul unui crăciun ipocrit printre aceste coloane capul să mi se scufunde între umeri de frig ciudate firișoare de gheață să-mi

cine mai știe cine ce a vrut să spună care a fost prima literă sau ultimul sens care pe care a vrut să răstoarne e o aglomerație ca un mănunchi de oameni-semafor așteptând nu se

fără soare aceasta-i biserica mea aici este inima mea ascunsă aici sunt mâinile mele adunate la piept dorința mea bogățiile și războaiele mele sunt aici scopurile mele visul acesta-i

la semnalul următor va fi ora douăzecișitrei...cincizecișinouă de minute... cincisprezece secunde o perdea în geam conturul dulapului mușamaua pe masă tăiată multă liniște agățată de

mă gândesc la tine ca după un potop de muzică disco you’re my heart, you’re my soul nu cred că-i vorba de ceasul de pe noptieră azi sentimentalul meu trup a dus mâneca la frunte și s-a

1. când stau dumnezeu nu doarme îmi pun mâna-n falcă și mă uit în umbra mea cresc câteva fire de barbă oamenii cred că am rămas un timp fără tine 2. m-am născut când de fapt trebuia

dacă tu iubești frunzele din urma mea dacă eu iubesc frunzele din urma ta atunci frunzele urmelor noastre vor naște prin noi o nouă iubire de frunze coborâtă pe