scrisoare pe frunze plutitoare
abia mă desprind…de pe pietrele gândurilor… mucegaiul clipelor mi-a împăienjenit ochii fixând în eter abisul aceleiași despărțiri...nu-mi dezveli tristețea, a doua pleoapă a mușchilor mei circulari
convorbire
nu ești atent mă uit la TV ...spioancele astea păi tu cu un ochi te uiți la TV, cu unul vorbești? nuuu, cu doi mă uit, vorbesc cu urechea ** la pescuit, în pauză
Adunate
La deal M-am suit cândva pe cer Pe funii de sentimente Nu știam că inimi cer Una-ntr-alta lanțuri mute Legănate și mărunte Peste sânge d’efemer Rubinii de foc, ardente… Cantecul fugea
Părăsire
Voiam să te uit Și parcă cerul și apele și pământurile Și oamenii au început să te uite Și-atunci m-am răzbunat pe lacrimi, fiindcă Rămăsesem singura Care ținea acum morțiș Să mi
M-am născut vinovat!
Te-ai gândit poate că dacă tu nu visai Cerul nu și-ar fi schimbat culoarea? Timpul nu și-ar fi uitat partitura, Pământul nu s-ar fi întors din drum? ...ți-a trecut vreodata prin minte că n-as
Tu
De nu te-as cunoaște mi-ar fi iarasi greu fără tine Iarnă mișcată din timpul ei Îmi surade vara prin gene Bine ai venit pe tărâmul așteptărilor mele Pasul ți-e secundă și liniștea cer Clipa
Căutare
Nu vreau să știu cum arată dragostea. Se-mpletesc colții de-otel și-mi pierd privirile adormindu-mi-le. Nici timpul nu vreau sa stiu cum arată... Mi-e teamă că atunci aș putea ști ce caut... și oare
Noiembrie
Dragostea ca tribut al consecințelor noastre, ne păsuiește la tot pasul... Răvășiți de visele tăcerii, ne-am ghemuit, cu toții, spre maluri {adevărurile}... Putreziți de-vreme și de săracie, suntem
N-a mai fost
N-a mai fost nevoie Să mă iubești Clipele n-au mai avut curaj Să se depene. Așteptările mele erau condamnate La tăcere. De privit …mă mai priveai, din când în când Ca pe-o oglindă... Și
