Serban Codrin

Un haiku este mai mult decât un poem cu totul special, cu o structură complexă, rafinată, labirintică. Lasă impresia unei aparente simple,

Nisip și pietre șlefuite îndelung de ape și vremi – ajung de o grădină oglindind universul *** Zodia Peștilor Mari

Moto: O broască sărind în străvechiul eleșteu – sunetul apei (Matsuo Basho) Baltă cu broaște – de se

Când poeții, nu numai ei, ci inclusiv amatorii încearcă să se aventureze în spațiul atât de fascinant, înșelător, încărcat de accidente al

Specie literară clasică a poeziei orientale/nipone, poemul-în-lanț, (renku) compus de doi sau mai mulți autori apelează la un concept cu

Istoria vai și agricultura gem de sperietori – mausolee de bronz printre statui de cârpă * Vrednică de-a fi în fruntea bucatelor

Bătrânul cantor într-atât frăgezește orga din burgul străvechi – cu degetele de înfloresc salcâmii * se umple-ascetul din

De marmură și catifea, pereții Dau măreție sălii, și răceală… Nimic nu-ntrece-otrava politeții!... Se zbat în scaune de plictiseală, Pe când le

Străduță – capătă nume când înflorește magnolia * Cocor deasupra casei – voi fi fericit o mie de

Liniștea goală deasupra zăpezilor crește odată cu strigătul păsării negre și fără nume * Numai strigătul unei păsări

Dintre frumuseți aleg apa fântânii și-alături cana – mă întreb de câte ori binemerit răsplata * Dintre frumuseți aleg meditația și

Pipăi o frunză cu nervurile foarte ușor zimțate – ori schema unui vârtej de energii cosmice * Dau la o parte frunzele vechi de

Sublim în rang și-abia-ncăpând în casă Cu scări împărătești, cuconul are Vin în cristaluri, oaspeți scumpi la masă, Pe Ștefan Voievod cu pompă

PRIMÃVARA Lângă salcia înflorind neștiută – Calea Lactee * Lectură în zori – de pe carte cu palma adun

PRIMÃVARA Zori de mărțișor – bătrânul coborându-și ochii spre pământ * Singur pe drumuri – o moină câteodată însoțitoare * Zori după

Ascult Amurgul Zeilor în tăcerea nopților de vară – de-ajuns câtă lumină răzbate din muzică * Noapte senină de nu-ți rămâne

Printre paltoane îndesate în dulap - zile de vară. (Ș.C.) Printre paltoane îndesate în dulap - zile de vară - la

Primăvară – coji de ou sub cuib * În echilibru – ace căzând uscate și muguri de pin * Sanie în pod – vara * Arsă de soare în

În grijă tihna casei până diseară – singur țânțarul * Pace în stepă – se troienește-amiaza de margarete * Pe întuneric – iscălitura

Zi pe sfârșite – zăpada iluminând un tufiș singur. (Ș.C.) Zi pe sfârșite – zăpada iluminând un tufiș singur – în

Cartofii în sac – palmele bătrânului mulțumind sapei Cartofii în sac – palmele bătrânului mulțumind sapei – pe miriști se scutură

(1) Din sfiiciune, de la început La Jocurile-Erotice de Vară, Recordul mondial pentru sărut L-am spulberat a mia una oară. De aur, pe o pajiște

Ridicând ochii – peste maestrul bătrân cad frunze roșii Ridicând ochii – peste maestrul bătrân cad frunze roșii – crizantema în vântul

Piața Ovidiu – pepeni sprijinind un zid aproape surpat S.C. Piața Ovidiu pepeni sprijinind un zid aproape

(1) Aula Magna – două palme urmărind zborul moliei (2) Cortina căzând – o molie deasupra aplauzelor (3) Mare-Alianță – mături și cârpe

În zbor deasupra câmpiei ciocârlia de anul trecut – și totuși dovedește o altă măiestrie * Tunet și cântec – în furtună

Mort albatrosul – țipă deasupra bălții pescărușul viu * Pe-un țărm cu miros de alge și scoici moarte – eternitatea * Mare în reflux –

În străvechiul pian – vuietul primei furtuni de primăvară * Potopul de azi – o mie de toporași pe metrul pătrat * Furtuni de vară -

Cu supărare mare vă invoc, Zugravi de fresce și fragilități! Predicatori cu sufletul de foc! Ilustră seminție de poeți! Maeștri și-ucenici,

Șerban Codrin și David Alexandru Flori de mac în vânt se opun neantului - căderea serii. (Ș.C.) Flori de mac în

Moto: Doi arici striviți pe luciul șoselei - noaptea nunții ( Radu Patrichi ) Dintotdeauna sub litere

Prima-nverzește ramura cea mai lungă – salcie în zori * Are-o singură poruncă de împlinit umbra salciei – să nu se

Ce iarbă verde, inspirată iarbă, De m-aș culca de-a bușilea cu ea, Pervers și euforic să mă-absoarbă Bondarii bâzâind în cheia fa! Când umbra

De necrezut vai cum împietresc apele în viforniță De necrezut vai cum împietresc apele în viforniță – prezicătorul geme de frig și

Sonetul 55 din ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnișoarei Sapho” O dată exilați din paradis, În paradis

Și-albastre stânci și streașina albastră, De când a zămislit-o Dumnezeu, De-albastră ce-i, apasă-asupra noastră, Tu, candelă-n genunchi,

La miezul nopții, frig de crapă cerul: Târâș, prin zdrențe, luna-n vijelie, Cu desnădejde și smulgându-și părul, Recită versuri dintr-o

După-nserare, tăvălești în joacă Lumina nopții ca pe-un crud nămete, Pierzând pantofi și rochie,-amanete Prin roinița c-un fel de

Unde-au căzut uitării, ubi sunt Plăcerile din vremurile când Luai între două degete, gustând, Frenetice tartinele cu unt? S-a înecat biet

În crăpătură musca îmbătrânește – clipă între ani În crăpătură musca îmbătrânește – clipă între ani – la miezul nopții ridici paharul

Stingând lumina – geamul deschis spre seara de primăvară * Luna lui Cuptor – gâza-alege pe deget partea cu umbră * Nu intra-n casă cu

Perfecțiunea ta e-o înscenare! Þi-aduc o mie una de dovezi: Cu fulgerul din ochi mă curentezi Ca pe-un stejar trăznit la drumul

De jos în sus mișc degetul, precum Maeștrii mari ai scrisului frumos, Și caligrafiez de sus în jos Pe sânul tău OM MANI PADRE HUM. Sculptura

Nu-i o nevinovată confidență: Îmi place-o ușă, una dintre toate, Întotdeauna scânduri parfumate, Să o întredeschid cu inocență. Cafea pe

Când soarele cu pleoapele de miere Ochește-orașul dis-de-dimineață, Deopotrivă zidurile-nvață Râsul și plânsul în conciliere. Infernul

Cu frenezie, când îți torni în poală Ciudatele-amănunte din poșetă, Un măr în varianta incompletă Își dă infirmitatea la iveală! Cum nici o

Deloc ascunși sub falsele pudori, Să discutăm pe față, voinicește, Cum sutienul tău, adeseori, Cu magnificiență mă prostește! E-o perfidie a

Permite-mi să te-anunț, pe emisfera De nord a dragului pământ de flori A dat năvală rapița, în zori, Tu-ndeosebi fiindu-i

Aproape de zori – un râu cântând la harpă chiar sub fereastră * Clinchet matinal – stele-n cer predând garda ciocârliilor * În casa

„E-o păpădie sau atelier De reparații în particular, Cu daltă mică de bijutier Și fine scule de ceasornicar?” Sunt numai un medalion

Frumos, în loc să lenevim sub teii Cu bolți și turle de-aur, până când, Deasupra noastră, gravul PANTA REI S-ar scutura de floare-agonizând,

Pufos, lămpașul unei păpădii, Ce-ar fi să-l transformăm în catedrală, Vitralii de-auroră boreală Și-aripi de roditoare seminții? Pe funii de

Dintr-o găleată doldora cu lapte De var bea cel mai imperfect perete, Pe cărămizi inepte și inapte Să-și tăvălească fascinanta sete… Brav, zi

În lanul pervertit, grâu printre maci, te Împiedici într-un spic și-mi cazi pe spate, După-obicei, de nu ți-aș recunoaște Tertipurile

De-o iarnă, cu pustiu în florării, Îți fac propuneri, ți le-nșirui, care De care mai zelos provocatoare, Să evadăm spre alte

După-obiceiul tău galant, cu fast, Întotdeauna ospitalieră, Invită-mă, te rog, sub cerul vast, Când rapița-nflorește-auriferă, Tu-nchiriind o

Preocupat, cu mâinile la spate Și pasul grav, sosesc la fix în gară, Aceeași oră-n fiecare seară, Și număr trenurile dezolate. Nu știu

Mai agitat decât un iarmaroc, De bine ce prezice zodiacul, Cu-o mie de esențe la un loc Năprasnic înflorește liliacul! Iar peste noapte, stea

Șerban Codrin și Manuela Miga Privind spre ceasul fără ace al gării - cad flori de cireș. (Ș.C.) Privind spre

În așteptare - fără ciocârlii cerul urcând nicăieri. (Ș.C.) În așteptare - fără ciocârlii cerul urcând nicăieri

Cu neliniște – copii râzând în ploaia de primăvară Cu neliniște – copii râzând în ploaia de primăvară – tei înflorit în ciuda ninsorii

Sfârșit de secol - se-ndreaptă yolă spre țărm și nici o briză. (Ș.C.) Sfârșit de secol - se-ndreaptă yola spre țărm și

Șerban Codrin și Mioara Gheorghe Stropit cu rouă - tocmai înmugurește un bob de porumb. (Ș.C.) Stropit cu rouă

(14) Noua etapă-a luptelor de clasă Va-nflăcăra succes după succes În Revoluție, dar mai ales În patul tău cu faimă luminoasă. Numai de-o sfântă

Somnul de-amiază - ciocănitoarea bate în coada sapei. (Ș.C.) Somnul de-amiază - ciocănitoarea bate în coada sapei

Hoțul de cartofi – în calendar câteva nopți fără lună Hoțul de cartofi – în calendar câteva nopți fără lună – mărul roșu luminând ochii

Șerban Codrin și Laura Văceanu 1. Aranjament complet: Tocmai căzute - odihnă pentru două frunze pe-o bancă.

Zori abia mijiți – șapte țurțuri picurând în armonie Zori abia mijiți – șapte țurțuri picurând în armonie – singur printre ecouri de pași

Învățătorul și abecedarele în clasa goală – departe înflorește năprasnic liliacul O coajă de ou sub cuibul până acum în paragină – dar

Vă aduc iată umplute cu zăpadă buzunarele Vă aduc iată umplute cu zăpadă buzunarele – clinchetul poleiului în plopii

Calea Lactee îmi goleste odaia de întuneric, numai o umbră-adâncind în icoană tristetea Deodată flăcări ciobesc

Caii fremătând peste pajiștea arsă- și-o ciocârlie. De falezele albe ricoșează pescăruși. La țărmul mării- a savura tăcerea și vidul

Muzeul de fluturi cu aripi glorioase- numai unul mic dincolo de fereastră zboară în libertate Un cor de broaște preschimbă Arta Fugii în