Claudiu Tosa

plouă și cineva trage printr-un pai oamenii de pe străzi în case. mă gândesc la toate lucrurile pe care n-o să le termin niciodată. îmi privesc mâinile și nu le recunosc. par niște animale

Portretul se așezase de câteva zile pe cugetul lui Ivan Ivanovici o pâclă apăsătoare care-l ținea pe loc din toate treburile gospodăriei. stătea cât era ziua de lungă în fotoliu holbându-se la

Recul în capătul străzilor înfundate ale cartierului te-am căutat scuturând seara stelele ca pe cireși ridicând capacul fiecărei ghene cercetând atent cu lupa fiecare diedru de ceață și

în timp ce minunatele creaturi ale serii punctează cu pipeta stelele iar liniştea îşi developează nonsensul peste mansarde braţele mele cuprind fereastra. se desfac de-a lungul sticlei şi

I ea s-a oprit din zborul său circular şi mi-a spus: am să forţez inima asta aşa cum forţezi o yală am s-o forţez şi-am să te uit ea a spus lucrurile astea, a rostit cuvinte mânjite de

e un cuvânt care călătoreşte în aer, şi odată cu el un timp care se pierde. avem nevoie de linişte aşa cum câinii au nevoie de oase îţi spun. trebuie cumva să putem închide ochii, ca

& spun dragoste şi oglinda se abureşte la fel de uşor cum o femeie se umple de sânge când o pocnesc. spun dragoste când stau pe veceu şi trag apa, când citesc sau ies în oraş să mă plimb şi

tu vii cu obrajii rosii, moi asemenea cornuleţelor cu marmeladă făcute de bunică-mea, cu fruntea tare, ridată, ruptă parcă de pe suprafaţa caietelor de dictando în fuste prelungi de

o să ţi se pară ciudat când îţi va crăpa pielea de frig şi creierul tău impermeabil, liţat ca o siguranţă, învelit în celofan o să reacţioneze la dimineţile din care nu întelegi nimic ca la

venise seara de la muncă a intrat direct în baie şi-a început să mă spele pe spate. "ce cauţi aşa devreme acasă ?" nu mi-a răspuns. s-a dus la calculator, a intrat pe messenger a deschis

un lucru pe care ochii tăi sclipitori nu-l știu. resturile menajere ale orașului se varsă fix în partea centrală a plajei și fix când tu stai și-adori șiruri nesfârșite de apusuri valurile sparg

(greuceanu reloaded) mă rog, gagica mea s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a prefăcut în muscă să se ascundă în crăpăturile pereţilor din apartamentul meu să vadă cu cine-mi petrec eu

e când stai la un bloc de 4 etaje cu faţa spre ghenele cartierului şi nu ştii că 4 din cele mai bune blonde al zonei stau fix deasupra ta, şi tony pechinezul vecinei de palier se pişă pe toate