Alacrimie
De câte ori ne-am sorbit din adânc de privire, de parcă am fi fost deshidratați, ca după o secetă în care ne-am pus inima în cui, niciodată împreună, dar în abis mereu împreunați de câte ori
ATAlexandra Alb TătarMetamorfoză în grație
* uneori e cerul, uneori pământul uneori misterul, uneori cuvântul ceva ne-a purtat din gol către plin pe pârtii de-azur, abrupt către lin în vals de lumini, din nimfă-a ieșit un fluture
ATAlexandra Alb TătarScoală-te (și umblă)
Într-o zi vei auzi cuvântul lui Petru va răsuna ca un tunet simfonic prelung, amuțind toate instrumentele de percuție, înmărmurite în fața celei dintâi partituri din coloana sonoră a unui
ATAlexandra Alb TătarÎncălțați în uitare
cât am putea să ne privim, până mă uit, până te uiți până ne scurgem în culori, văpăi în iarbă și în flori deshidratați, să ne sorbim candoarea pașilor desculți și-mbrățișându-ne-n văzduh, inimi
ATAlexandra Alb TătarCe mărime poartă adâncul
Dacă mulțimea are mersul legănat, de câte ori un pas săltat e interzis de câte ori în ton cu alții-ai condamnat, de câte ori de tine însuți te-ai dezis? Dacă acum se poartă vidul ambalat, de
ATAlexandra Alb TătarAmor
dar cine-a simțit oare iubirea când pândea privirea-i sfredelindă, ce-n zvâcnet se-aprindea ștrengar pășind, pe tâmple, cu finul ei picior trezind în miez de suflet un mugur de fior și
ATAlexandra Alb TătarGestica noastră cea de toate zilele
noi cei care gesticulăm nevrotic în fața stanelor de piatră noi cei care ne batem cu pumnul în piept în fața castelelor de nisip noi cei care aplaudăm extatic în fața roboților ne fâstâcim în
ATAlexandra Alb TătarPlutire
Să te întinzi încet pe spate într-o barcă, atunci când simți că parcă mintea-ți s-a-necat și că ar fi, de-ai strânge-o-n palme, udă leoarcă, dar o poți stoarce și-o poți pune la uscat.
ATAlexandra Alb TătarElogiu diversității
Vreau să vânez ideea pură, ce țâșnește din codrii minții, unde liberă aleargă, să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă un geam spre-o lume-n care gardul n-o oprește, s-ating penajul în
ATAlexandra Alb TătarHomo Sapiens Futuris
* Câte dintre sistemele, structurile, hotarele, câte dintre cutumele, culturile, popoarele pe cale de dispariție, vor fi renăscut? Câte dintre convențiile, dogmele, credințele, câte dintre
ATAlexandra Alb TătarArhitectura mamei
Te-ai mișcat, și inima mea a stat în loc ai făcut primul pas, și fațada sufletului meu s-a răsucit, ca să privească ai căzut, și podelele mi s-au cutremurat, crăpându-se te-ai ridicat, și toate
ATAlexandra Alb TătarRădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând
Dacă aș putea să îmi vopsesc părul chiar aici, la rădăcina sufletului cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță pe
ATAlexandra Alb TătarUnde locuiesc sfinții
Unde locuiesc iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină pentru cei care șchiopătau în întuneric unde
ATAlexandra Alb TătarRespirația în patru timpi
Suflet orb, de ce să cauți Paradisul doar în cer, Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: şi pe pământ, Suflet drag, n-aștepți zadarnic judecata cea de fier, Nu-ți ești tu judecătorul purtând
ATAlexandra Alb TătarMiez de poem
acolo unde mugurii plesnesc primit-am Lumină acolo unde e miezul poate nu ne-a păsat dacă versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine iar umbra sa atletică aleargă în voie pe
ATAlexandra Alb TătarDeepweb
Deseori florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura unei vaze în care nu mai miroase a viață, deseori muzica n-are niciun mesaj, o pornești doar pentru a acoperi un spațiu
ATAlexandra Alb TătarÎmpiedicați în înalt
Sigur că cei dinaintea ta se asemănau aceleași 32° Fahrenheit în priviri, același mers precaut al inimii în lesă, aceleași mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace apoi ai venit
ATAlexandra Alb TătarInteligențe multiple
dacă scrii un poem și aripi fermecate fâlfâie în piept bătăile lor sunt la fel de suave, precum sunetele pianului, când se-mpletesc într-un cântec de leagăn şi atât de dulci, înțelegi de ce
ATAlexandra Alb TătarFereastra de turtă dulce
Aş vrea să deschid o fereastră de turtă dulce şi să muşcăm din rama ei când ne privim cu ochi flămânzi şi-n ei să ticăie, buimac un ceas al cărui cuc revine la viață, pe când pupilele devin
ATAlexandra Alb TătarSuflul poetic
Poetule! îți plouă cerul cu vers da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie pe
ATAlexandra Alb TătarColț-verzui. Dresorul de balauri
* eu am un colț verzui de lume atât de mic încât nu deranjează pe nimeni și-l pot cuprinde-n brațe în cele mai mari vise așa cum un copil ar strânge în mânuțe un colț de
ATAlexandra Alb TătarElizeu
* De-au fost sprâncenele-arcuite prea dramatic, de au fost frunți ce prea adânc s-au încrețit, de au fost buzele mușcate prea sălbatic, de a părut că ni le-am prea învinețit, că ne-au
ATAlexandra Alb TătarZmeurișul romanticilor
* Noaptea cade precum o basma peste noi doi zmeuriș de vise când ne-atingem goi ce parfum ne-ar putea-nmiresma cu buze moi de-am sorbi adâncuri ce ne curg șuvoi ** noaptea cade precum o
ATAlexandra Alb TătarAleargă!
nu pleca urechea la ciocul vulturilor el vorbește cu prada îi va spune să se aplece pleacă pleacă fără să-ți pleci capul privind în jos, nu vei găsi nimic din tine doar bucăți de cadavru, în
ATAlexandra Alb Tătar