Poezii

Patruzeci si patru din paisprezece si doi. Nouazeci si unu din patruzeci si trei. Cinzeci Apoi sase Un ciob insticlit. Paisprezece’n patru Si’un colt de cer Acoperit cu cenusa Sortii. Sase

Si cand stam Si cand plangem Si cand ne tinem stransi Tot ne rugam – prin cuvinte de iubire unu’n’traltul sa traim Si cand ne bem cafelele Cand ne umplem viata cu viciile noastre afumate Si

Incredere Undeva te-am gasit cu frunte pe soare Norii zambeau prin raze in parul meu Nu vroiam sa te aflu Si totusi veneam, veneai….te gasisem si totu-mi parea colorat de imens. Strans in

Soarele nu mai are rabdare sa te iubeasca Norii fug cand ma vad in calea lor Ploile nu mai sunt ude si nu ne mai cata Vantul este sterp Lumina e dulce Dar cuvintele nu mai au sens Fiindca

O singura privire as fi preferat Sa nu arunci O singura intalnire Ca sa nu ne fi intalnit Macar asa as fi stiut dinainte Cum stau lucrurile Si nu ma zapaceam asteptandu-te Atate saptamani

Cand nu mai stii ce sa faci zici sa inchizi ochii Ca apoi mintea sa te rostogoleasca in lumi Cu lumini albe Sa mi te aduca rasucindu-te in mii de bule de apa Sa ma lase sa dansez cu tine

Nu nu ma mai lasa sa te caut Nu nu ma mai lasa sa astept sa fac primul pas Si nu nu ma mai lasa Sa fiu singura prin viata cuiva Nu nu ma mai lasa fara sa gresesc In doi Si nu ma mai lasa sa

Nu nu ma mai lasa sa te caut Nu nu ma mai lasa sa astept sa fac primul pas Si nu nu ma mai lasa Sa fiu singura prin viata cuiva Nu nu ma mai lasa fara sa gresesc In doi Si nu ma mai lasa sa

Liniile s-au curbat Stiu si eu..o fi vreun dat Ca mereu cand te iubesc Torsiuni s-apara des Frunze, beciuri si arici Libelule, licurici Zambete prinse-n obraz Sarutari cu gust de praz Nopti

Nu mai stiu ca pamantul pe care calc plange sarutandu-mi aerul de pe glezne. Nu mai stiu tremurul frunzelor cand ochii mei ating cu privirea nervurile palpitande Nu mai stiu de fapt cum e cu

Soarele nu mai are rabdare sa te iubeasca Norii fug cand ma vad in calea lor Ploile nu mai sunt ude si nu ne mai cata Vantul este sterp Lumina e dulce Dar cuvintele nu mai au sens Fiindca

Si cand stam Si cand plangem Si cand ne tinem stransi Tot ne rugam – prin cuvinte de iubire unu’n’traltul sa traim Si cand ne bem cafelele Cand ne umplem viata cu viciile noastre afumate Si

Te-am injunghiat cu lumina mea Fiindca intr-o zi mi-ai biciuit iubirea naiva Tipatul pasarilor cu aripi frante E caracteristica dragostei mele ce te digera

Cand oamenii fac zgomot Lumina de soare sare in univers Pe o panza cineva agata sentimente puternice Gandurilor fragile lasandu-le spatii colorate In formele noilor portelanuri create. Sa

Incredere Undeva te-am gasit cu fruntea pe soare Norii zambeau prin raze in parul meu Nu vroiam sa te aflu Si totusi veneam, veneai….te gasisem si totu-mi parea colorat de imens. Strans in

Culori atipite tanjesc. Incremenirea unei maini saruta chipuri invizibile, in noapte tacerea paleste peste capetele plecate cu soapte pacatoase\'n urechi. La urmatoarea dimineata Plec.

Paharul a ramas cu urme cenusii de cafea “E departe viata?” -mi-apare o intrebare nearticulata “Departe esti tu” -imi vine sa raspund Si winampul canta “Impreuna” nestanjenit “Stiu ca astazi

Soaptele se aud mai puternice cand tipi fiindca ele Sunt ale noastre Intr-o odaie cu pereti galbeni si picturi de Monet Patul rupt, geamurile sparte ori vantul peticit de soare, Totul devine

Daca ar fi fost sa te chem soptit Daca ar fi fost cuvintele ganduri umede si stropi de roua Daca si din nou daca Si altceva nu mai am de spus E greu cand te pierd e euphoric cand te regasesc E

Indiferenta cifrei trei Tacuta sa o lasi in asta noapte. Rezerva-ti plansul Si in doi, sa faci sa taca glasurile ce-mi par crispate. Si-apoi la unu doar sa ma privesti Si mana ta prin ceata

Cine? Departarea ta Cum? Implacabila, mirare starnita. De ce? De teama de a te fi cunoscut prea mult. ............................ S-au spart margelele de sticla Si nu mai stiu sa mai

M-am intepat in frunzele sangelui tau M-am rastignit in lumina izvorata din gandurile tale M-am racit la gandul de a te saruta Si-apoi m-am aruncat spre soare De fiecare data

Vino, sa mergem, vino Sa mergem vino Ne-asteapta florile toate sa trecem VINO Vino, sa mergem vino si albastrul zapezii sa-l intampinam Vino si pleaca Vino si stai Vino si-asculta-ma Vino

Rosu.. Infipt deasupra sufletului la portile uitarii cenusii. In palme topite de soarele diminetii. De frig, de spaime, de rasate vechi. La inceput, la sfarsit si in nori. In