Nu mai vreau!
Nu mai vreau lacrimi! Atârnă prea greu pe gene, Iar fiecare picătură Se sparge adânc, Iar cu vântul în suflet, Mi-e mai greu să mă văd pe mine Sau pe noi... Naufragiați în
VIvorniceanu ionutDe dimineata
Mâinile tale balsam pentru suflet. Îti ascult respirația. E atâta liniste. Mi-e atât de teamă de liniștea asta Mi-e atât de străină. Nu vreau să te trezesc. Ar fi păcat de clipele
VIvorniceanu ionutMoment
Atingem perfecțiunea când iubim. O picătură de lumină cade, Tremur de unde în suflet. Vântul iubirii continua jocul. Unde pierdute-n privirea-ți ocean. În tăcere, pe suprafața ei,
VIvorniceanu ionutCum se scapa de moarte
De moarte se fuge ca de o iubită... Cu cât te depărtezi, Cu atât mai mult îi simți lipsa. Dar știi că-i mai bine. De moarte se scapă prin trăire. Cu cât ajungi mai sus pe everestul
VIvorniceanu ionutPoem sincer
În magazia unde muncesc Primele raze ale soarelui Îți ating întotdeauna inima. Dacă știi cum să faci, Căldura și pacea urmează. Lucru ciudat. Apoi,minune de cer se coboară, În nori de
VIvorniceanu ionutSau Doamne.. Iubirea!
Nu mai am nevoie de tine. Mai rănit atât de mult Încât, căzut din iubire, M-am obișnuit să-mi tai,din spinare,aripi de înger. Gol și bolnav, rup din mine, Fiecare fărâmă de soare care
VIvorniceanu ionutImpresie
Vise... Nori albi deasupra mânăstirii, Trec în rugăciune, molatic. Speranță... Cântec de preot E-n noapte proptea. Înviere... Clopot în vânt. Pe pământ si în cer Răsărit.
VIvorniceanu ionutvise si noroi
Între mine si tine Sunt mormane de gânduri Între mine si tine suntem noi... Între mine si tine mii cărari,rătăciri și-ntrebari.. Te iubesc?... Te iubesc?... Te iubes......!!?
VIvorniceanu ionutTrepte spre rai
Nu pot fi inca inger.. In jur e pamant, Si greseli. Lumina din inima mea O arunc Inspre nicaieri.. Nu pot fi inca inger... De picior imi atarna greutati, Iar de inima,pietre
VIvorniceanu ionutInger pierdut
Aripile ti le-ai ascuns Prin roua diminetii De sarutul promis pe furis Iar zambetul si-a facut ascunzis Pentr-un
VIvorniceanu ionutInger trist
Ti-am atins inima sangeranda Cu sarutu-mi otrava Si inima ti-am strans-o In sufletu-mi ranit. In ochi ti-am ascuns un graunte de aur... Tu mi-ai zambit... Sunt in
VIvorniceanu ionutConfesiune
Ma doare iubirea cazuta din stele Si ochii icoanei uitate de timp Ma doare ca v reau sa zbor iar spre ele Si mana-ti incet din nou sa ti-o strang... Ma dor iubiri cazute din
VIvorniceanu ionutDorinta
Să poți zbura pe-o rază de lumină Când tot ce-i rază-n ceruri a apus Să poți zbura pe-o dulce amintire Când tu ești mut și orele-s in plus... E tot ce-ți pot dori acum iubire
VIvorniceanu ionutSa pot zbura
Am nevoie de aripi I-am spus vânzatorului de nimicuri... Sa ating infinitul Din doi ochi de foc Ce ard intr-o clipa Sortita pieirii... Am nevoie de aripi Sa ating
VIvorniceanu ionutUnui inger
Ce as putea sa spun unei raze de soare Ce sufletu-mi incalzeste in iarna din vara de azi? Te iubesc ... Ce as putea spune unui curcubeu in mii de culori Ce ma face sa zbor si
VIvorniceanu ionutSimtire
Ma simt ca un antic vanator , Vanand himere din cuvinte abia visate Umpland infinitul cu nimic Si inima-mi de bogatia nimicului. Ma simt ca un copil
VIvorniceanu ionutrana
Lacrima iubirii noastre A cazut intr-un suflet de inger Ranindu-l de moarte Cu rana sfintelor patimi Iar zambetul tau E un phoenix ranit de uitare Cenusa de stea
VIvorniceanu ionutcautare
Eu nu vreau nimic.. Dar iti vreu ochii, Doi astri pe cerul meu inourat. Eu nu vreau nimic.. Dar iti vreu buzele, Pecetea iubirii noastre. Eu nu vreau nimic...
VIvorniceanu ionutdespartire
Viziune sfanta in sufletul meu pustiit Parere de rau intr-un ocean de durere Sarut visat devenit amintire scumpa Strigat pentru urechi surde Atingere imposibila
VIvorniceanu ionutesuare
Lumea mea pare o corabie stricata Esuata pe marea constiintei Leganandu-se pe un val de ieri In pustietatea unei inimi uitate Vantul sufla prin cala inundata
VIvorniceanu ionut