colar gabriela

Drumul până la Tine e lung. Și n-am decât o inimă. Și aceea goală. Și-apoi, doar în genunchi pot urca. Tac și te rog, suflete: taci și tu, să pot zidi drumul spre lumină. Moartea nu mă mai sperie.

De prea mult eu Te caut pe tine. Ce lacomi suntem, Doamne, de parcă dragostea s-ar termina mâine.

Oricât m-aș ridica pe vârfuri, nu dau de cer. Mă trag păcatele înapoi. Oare, dacă închid ochii, îmi cresc aripi?

Ca o mamă ce sărută genunchii juliți ai copilului, așa ne spală El de toate relele, până ni se albește sufletul și ni-l face ușor, ca bumbacul.

Anul acesta a fost secetă mare. Au secat apele, gândurile, nisipul din clepsidră, inimile. Tu de eu, și eu de noi. Aștept. Poate va da Domnul să se retragă și singurătatea în carapacea ei.

Vino tu, fericire! Vino-mi tu Și mă satură, Și mă umple. Azi am ținut post.

Azi e luni. Mă bate gândul să te caut, să te simt, chiar dacă mă dor toate oasele și jumătate din mine nu încetează să spere. Azi mă rog, ca lacrima în strană, să-mi vii, să-mi fii, chiar dacă, în

Toți îngerii sunt o prelungire a lui Dumnezeu. Unii poartă numele meu. Poate asa ne măsoară El dragostea, născută din tu și eu. Până la urmă, tot o prelungire a lui Dumnezeu.

Dacă piatra asta-i sora mea geamănă și inimile noastre bat la fel, nu vrei să mă iei în brațe? Parcă a mea e mai grea, puțintel.

Dintre toate oceanele, Inima era cea mai adâncă. Ce bine că-mi ești, Ancora adormită la tâmplă...

Ma săgeta privirea ta de abanos. Până la Dumnezeu, Până la lacrimi, Până la os. Te iubeam dincolo de destin În fiecare clipă- Până la cruce. Amin!

Eu cred că m-am îmbolnăvit de nostalgie. Oare de-aceea tremură frunza? De dorul meu plânge un nor și o păpădie?

Cum mieii plâng de dorul ierbii, așa și eu, cu genunchii-n țărână. Fă-mă, Doamne, de lapte, seara să mă adulmeci ca lupii.

M-am ascuns de tine Sub frunza de nuc. Lângă sufletul meu, Mirosi a tutun și-a tristețe de cuc.

Tu îmi ești ultimul vers pe care îl scriu cu cerneala din gene. Restul e dor.

Ești cea mai frumoasă. Ai vara pe trup când zâmbești Și-o felie de pepene pe masă. Din coasta mea ești făcută. Dintre toate minunile care sunt, Cuvintele tale au gust De măr și cucută.

Poți să arunci un ochi Peste ultima mea poezie. Să tai o literă, un vers, Să tai în carne vie, Tot n ai sa auzi cum se tânguie noaptea Ultimul crin ce și a pierdut virginitatea. Poți să arunci un

Nu sunt o Sfântă și nici nu voi fi. În mâinile tale, Trupul meu un câmp de păpădii.

respir rar de teamă să nu zboare liniștea respir ca și când aș visa gura ta într-un moment de rătăcire pe trupul meu pe singurul meu trup la sud de inimă acolo unde stă ascunsă viața

imi spui ești atat de frumoasa Nirvana când taci ești a opta minune a lumii ești atât de frumoasă că tremură iarba și carnea pe mine și toate femeile te invidiază și se uită la

Îmi spun toți- Fă și tu ceva cu viața ta. Ai 40 de ani și minte ioc. Mergi cu trotineta si trezești vecinii, A venit moartea , a venit moartea și toată lumea se ascunde după deget și tu știi

între două respirații ochii mei străbat toată calea lactee îmbătrânind