Atat de strans m-apasa acum mirarea;
Nedumerita dorinta cade-n abis...
Si nici nu stie de ce se-ndoaie,
In dreptul crucii de cuvinte.
Sub un pretext de ceata,
Agonia cu susu-n jos
De-ar fi sa ma intrec cu ingerii,
Acum aici as face-o.
As fi de acord sa ma ridic la cer
Sub falsa nepasare...
Si de-as fi totuna cu pamantul
As prefera sa zac cu frigu-n suflet,
Decat sa rad
Ma uit spre cer si nu-l mai recunosc
Ma uit mai jos, in jur spre dreapta
Si tot acel cuprins de spaima incatusat,
Ma atrage in transparenta-i apasatoare.
Nimic din ce-a fost candva;
Nu a ramas
As vrea acum sa ma ascund dupa un zid de sticla...
Sa plec,sa vin de nicaieri,
sa pot s-ating infinitul,
si aerul sa-l pot simti din nou;
sa ma rotesc pe pleoapa unui inger,
sa zbor in ape de
Nu mai canta, nu ma mai chema,latura a sentimentului unic
Nu mai tipa, nu mai intuneca si acum acest inel al viciului nenascut.
Tu diavol al nevazutului,
Tu inger al sentimentului
Voi staine
Tragedie sacra-a vietii se revarsa peste paginile prafuite,sudate rasfirat,
Tragedie sacra-a vietii se prelinge pe obrazul inghetat al omenirii
Totu-i tragic cand il vezi,pe el,vesnicul modelator
Nu stiu ce vreau eu de la viata
Nu stiu ce viata de la mine vrea
Nu stiu cum rima-n minte-mi vine
Nu stiu ce lucruri gandu-mi mai sopteste
Nu stiu decat ca trebuie sa scriu,
Pur si simplu sa
Si daca soarele ar parasi de tot aceasta lume;
Si daca noaptea ar zabovi mai mult, incretind treptat timpul
Eu as putea sa mai raman la voi,
Strecurta in deplin prin ganduri creatoare.
As vrea
Sublim intinsa pe un suflet alb
Se rasfrange ca-ntunericul in ziua,
Tentatia vesteda de-atata viata prihanita.
Ea cu ghearele patrunde-n suflet,
Cu dintii musca-n inima,
Cu ochii-i cruzi
Intr-un tunel fara sfarsit vad o lumina...
Un strop de zare se preface-n pulbere
La ceas uitat de mine...
Dar palpaita speranta devine ca un nod,
Si eu il dezleg odata cu universul ce parca ma
Aud un policandru cazand fulgerator,
Simt atmosfera impunsa de multime
Si totusi eu sunt cea care sta pe loc...
Nemiscata stand un portelan se sparge izbindu-se de fier.
O,ce fior de teama-mi
Din zacaminte grinduite
Din meteoriti grabiti
Umbre,umbre ies,
Nedefinite
invaluind pamantul
cu al lor mister.
Negru-i tot
asa de innegrit
cand din toamne
vor sa iasa alte
Mozaic de roci sub luna,
pietre verzi inalbastrite
tip si tac de ne-mplinire
cant si-ascult de suferinta,
care-nvaluie fiinta
care adapostesc nimicul
protejat cu greu de luna
care sta
PB