Camelia Petre

Bibilica și Găina trăiau relativ fericite într-un spațiu relativ mic, delimitat de niște garduri relativ înalte, cu ochiuri mari, pătrate. Prin ele, Bibilica și Găina priveau în fiecare

Frunze uscate se crapă de piatră, piatra de frunză uscată, am poftă de-a fi apă! Apele seacă grohotiș prăvălit din munți, din ghețari, din noroi, dar niciunde o talpă de om să le

A fost o vreme … când nu te-am cunoscut; Vremea privea la faptele tale (iluzii, închipuiri, vise!) se pierdea pe sine privindu-te. Imaginația mea întoarsă către o altă lume: o casă

Ceea ce o să citești te va pătrunde mai adânc decât noaptea; decât visul din noaptea aceea când îți doreai un poem despre mine, despre întunericul biruit și nimicul născut dintr-un

Ori frunze moi, pufoase caramele topindu-se pe buze pe degete, pe mâini? Ori trecătoare fulgere, lumini de fosfor pe un chibrit aprins? Ori tainice abisuri care coboară din

Ascultă, clopotele bat si glasul lor răsună undeva departe a ploaie-ncinsă de năvoade peste ani, a pietre arse clopotele bat Dar cât de simplu ascultam in clopotele care bat

Mai pătrunzător ca noaptea e omul prins în mrejele minții sale. O albie cârpăcită.. Sunt cea mai rotundă din albia aceasta! gândea luna și contempla mai departe. Mai orb decât

trece încet încet un devreme de zi și scriu uneori scriu în sinea mea un poem pentru mâine *** comodă atât de comodă să fiu? *** mă întorc și scriu un poem pentru

Se deșiră culorile chipul capătă o privire nouă și forma gândului un cerc suntem stingheri ce stingheri suntem se umple strada cu dor cu feți frumoși condamnați cu toții la moarte mă

Iată-ne din nou împreuna! Eu și dimineața mea de duminica E dimineață scriu despre niciodată Scriu într-o dimineață de duminică despre plecare A plecat și el la fel ca ceilalți pe munte Mă

cu fruntea în palme omul cade pe gânduri cum plânge neputința drumului cel poartă căci într-o zi la fel ca ceilalți o sa piară de vrea ori nu în cale bate palma pentru viață un nou

Și a mai trecut un timp Tălpile pământului au transpirat destul Doar umezeala fierbinte a rădăcinilor de copaci a neprimăverilor bulbi a trupului gol de femeie mai crede în

Iată! Pământul în urma mea încercănat înmiresmat de săpunul roz de apa de la duș când fierbinte când deloc un strat subțire de fond de ten în fiecare dimineață același chirpy chirpy

Acum scriu, iată! E poezia prezentului dimpreuna cu noi. Cum se iubesc pașii seara în drum către casa mea care nu este casa mea în drum către casa ta care nu este casa ta casa din

Gasesc in privirea ta o imbolnavire nu contagioasa ci desavarsita atat de multa privire de mine se contopeste cu atat de multa privire de tine “nu noi ne-am intalnit” din intamplare a fost

Un suflet cât o pereche de ochi albastru ceruit pe la urechi o pereche de ochi și sufletul cuiva ce-mi face semn cu mâna un banal schimb de scenarii copacul uscat din fața casei un

eu dorm un somn cât viața unui om eu dorm mai știu si alții care dorm ei dorm cine veghează somnul lor ei dorm cand noi ne ridicăm din somn ori dorm pentru că pare mai ușor ori

Alergam pe străzile orașului în căutarea numelui pierdut. O pătura de cer învelea pământul, apele vorbeau despre oameni ca despre niște ființe mitologice. Oamenii, ferestrele, casele urmau

A venit vremea să-mi aștern poemul pe hârtie, poem născut din lut și din haos. Însă un haos unitar, perseverent, adunat într-un balon de sticlă. Nu-mi amintesc nimic adevărat despre

De multe ori veți dori să auziți aceste cuvinte ce vi le-am spus, și nu veți avea pe nimeni altul de la care să le auziți. Acelea vor fi zilele în care mă veți căuta și nu mă veți găsi. [Evanghelia

Vai ce frumoși sunt anii când trec se țin de mână cuminți și se iubesc doar astăzi ca nebunii ani prin care trec ani un cerc de foc și plumb de fumuri ei ard dar nu pe rând și nici măcar

Așa începe orice poveste. Începe cu a fost odată, într-o lume perfectă , un băiat și o fată. Altfel povestea se transformă în amintire. În spatele cortinei un balansoar în mișcare, cineva

vis 1 Este chinuitoare? Ori minunată? Suntem asemenea unor sfere mici printre care se plimbă Domnul. Se petrecea înainte să sune ceasul. Trebuia să plec la prezentarea aceea din cauza căreia

Petrecerea s-a încheiat, luminile s-au stins. Pierduți în liniștea nopții târzii doar greierii se mai salută între ei. Între mine și cel care râde trece întâi o dorință, la urmă albul înecat al