minciună de poveste
1. Ciorbă astăzi nu e pâine doar apă-apă-foc e-un joc cu perişoare ceapă și cartof mestec încet cu răbdare (se lipesc dacă nu o fac) secundele ascunse-n bule (ies doar la refren) au gust amar dacă
de-ale covorului zburător
de pe la 10.59 niciun excel nu mai împrăștie monștri aliniați în formule sortați descrescător în rimă deloc întâmplător de la coșmar la înjurătură zac de prea multă căldură prin
astigmatism
nu mă tem de nimic altceva așa cum mă tem de uitare de diminețile în care nu-i voi mai ști umerii pe de rost (de parcă azi ar fi o așa dimineață sub piele se zvârcolesc peștii unei mări în care
pyrrhaniană
din piatra aruncată de mama peste umăr noaptea-mi răsare ziua de pe urmele ei și încerc să merg drept pe arcul acesta de cerc viața dar de prea mult timp o frecvenţă joasă flămândă îmi
Celui care se schimbă
Eram copii iubitul meu bombastic cand recitai Othelo foarte plastic pe niște scări de bloc în rolul tău de lord deși frecvent, pe rime, erai în dezacord Nu m-ai crezut atunci când ți-am
în numele mamei
botezată în purgatoriul dintre noapte și zi cu numele florina captiv în tot ce-a rămas scris măruntul mă frânge lumea rău mă strânge în tăcere cresc ziduri nu reușesc să mă lepăd de tristețe să mă
despre întoarcerea în cuib
vorbeam cu Alma despre întoarceri - de ce barbații de ce femeile ca de obicei aș spune, răspunsurile se jucau la mijlocul neștiutelor și nerostitelor poate că suntem berze și-am uitat unde ne-am
rădăcină de vânt
în satul dintre dealuri casele au nume de răzeși oamenii sunt case de lut timpul usucă drumurile într-o tăcere galbenă olarul e singurul care mai trăiește * sunt nepoata nepoților răzeșilor oamenii
fuga din seraiul mecanic
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă un carton ieftin reciclabil pe cruce și fuge bielă-manivelă în patru timpi trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul
mărturisire
da recunosc uneori mă ascund după poezie ca după tata când eram mică și mă înspăimântau niște copii și nu știam să mă apăr tata a spus așa: \"care te-a bătut, măi?\" stăteam ascunsă după
foamea
cuvântul dinainte era un mort umblător \"ridică-te și umblă\" ii spuneam. el, docil, se ridica și umbla. lesa era simplă, bătea moneda comunicării și o prindea în palma fiecăruia ce-și ținea
rugăciunea fiului
pe patul din bucătărie zace un leu trist are douăzeci și patru de mustăți le-am numărat câte douăsprezece pe stânga tot atâtea pe dreapta e un animal fără trup și de fiecare dată când mestec în
jurnal trecut de furtună
drumurile mele sunt întotdeauna adânci eu tulbure numai astfel mă pot decanta * mă-nvârt după deget suviță, bag seama târziu, un tic de pe vremea când eram copil și mi-era teamă să spun uite că
google shadowlands
e-o criptografie iarna asta a poveștilor codul sursă mi-l găsiți în fragmente în clișee de lolită prin cântecele stelei zac in memoriam un comentariu posibil e c-am îmbătrânit de-atât shadowlands în
Poveste cu zâmbet moldovenesc
De când mă știu poezistă, și asta de vreo trei ani jumătate, n-am putut să scriu în urma niciunui cenaclu ceva ca la carte ci mai curând ca și cum cartea mi-ar fi de pe urmă, vie, ca mine. Astăzi mă
biletul e semnat întotdeauna descifrabil
pentru că vara-ți coboram în gări primăverile toamnele-mi veneai înainte cu fructe zemoase pe buze mușcam de sete culegeam sămânța cu sânge cu tot la fiecare plecare apa ta mereu grea și prea greu
întotdeauna, sâmbăta
* tăcerea sâmbetei legată de grumaz e atât de grea încât înecul pare o moarte ușoară * îndoiala că a mai rămas ceva întreg naște doar întregul altor indoieli * astfel, a-vorbi-singur nu mai este
lungul drum al stelei peste noapte
decor: un întuneric oarecare profund. personaje: el, ea. ocazional, asteroizi (pe cale adunate din pumni prea-sărate firimituri din pulberi cândva ferecate se legănau pe o coadă de cometă și pentru
povestea porcului (remix)
mai am puțin de numărat câteva umbre în palma făcută ghioc te ridică spre tâmplă drumul e lung orele-s lungi în octombrie nu pot să-ți scriu cresc prea repede temerile au gustul speranței iar
teama de astăzi
mă străduiesc să scriu un final acestui poem simplu însă mă tem că legându-i capetele vom muri amândoi asfixiați
orb
oamenii nu sunt radiere cuvintele nu sunt oameni semnele lăsate se văd oricum oricât de strâns ai ține ploapele în poziția foetus nu-n-a-existat nu poți arde toate caietele a-fost-odată urmele
m\'ars poetica la stomac
poezia se scrie când se înalță din tine ceva ca o crampă o tensiune o ascuțită durere de undeva dinăuntrul articulațiilor tale de muritor ordinar cu prăfuită carcasa tuturor zilelor viselor
poema rozelor când mor
naștere: din uter de sârmă ghimpată gândul încearcă primul țipăt treceri: cicatrici din nu în da riduri: din pupa tristeților venele se pregătesc pentru tăierea zborului ospeție: o moară de sânge
puțin make-up nu strică nimănui
l-am întrebat brusc despre frumos încât mi-am simțit vârful floretei spintecând tăcerea. nu, nu sângerez, mi-a răspuns blând, păstrând același zâmbet cu margini de pe vârful lamei culege roșul
C B B
plec și mă-ntorc în mine atât de des încât mi-am tocit venele prea multe intersecții prea multe atingeri și uit uit pe unde ies ce uși deschid în urma mea toate rămân vraiște un labirint prea
Fara titlu
‘ți-ar capu’ de toantă mi-a zis unu' că-s atât de frumoasă încât ar taia doar o felie și s-ar sătura care l-am întrebat nu mi-a răspuns ce diplomat - am gândit - și m-am trezit cu un alt organ
Blestemul alb
azi mătur prin curtea poeziei maruntă și albă floarea mea de măr * monoton început cuvinte prăfuite-ntr-o litanie doar aparentă, grația zace ascunsă în gesturi lascive mătura face harșt
resemnare mioritică
cineva și-a răsturnat căruța chiar în ograda mea nu nu comenta acum accentul meu delicios de moldoveancă sau regionalismele nu astăzi n-am chef să-mi pun frâie mi-amintesc subit de dicționarul
Me.jpeg
am găsit o fotografie în bătrânețe scanate două riduri galbene axa x de la pământ y pe pământ cicatrice senila zdrențuită pe margine de lume ciobul de oglindă planul privit ca în palmă cât vezi cu
modă
azi nu mă tem de nimeni de nimic nici măcar de mine mda probabil din pricina culorii de pe bluză e nouă pe sub ea e cineva care-mi semăna cumva nu știu de unde a răsărit brusc din ce
ciocolată
am sânge de ciocolată greu de curgerea asta amăruie din dulce și-mi sug un deget da da copil acela tăiat de tăcere în forma feliilor de tort aniversar * hahaha
Crăciun cuminte de poezie cu zâmbet
nu știu cum se face dar de fiecare dată când ajung în Iași mă aleargă Alina prin Hala Centrală “protocolul”, “protocolul” cafea? suc? și apa de data asta mere roșii numărate precum orele până
biletul de pe frigider
ora xx.xx nu uita aceasta nu este o poezie ci rămasul bun al cuvintelor scrise doar celui plecat din mine cea plecată niște flori pe marginea rănii neapărat roșii neapărat una pentru fiecare
2006
am trecut prin Iași o zi și o noapte în memorie purtam pentru luna mai salcâmii irișii atât de bine păstrate amintirile mi-au fost suficiente încat nu le-am mai căutat urmele mi-a fost teama că în
Distensio animi
desprinde-mă spirite ce grave sunt cuvintele astăzi viață secundă gest mască îți priveam timpul pe dos departe de real inversate vise în concret închipuiau o definiție a esenței de tine sedusă la
BitterSuedez - un leac pentru menținerea epigramei în formă
Alte cuvinte-s de prisos: Căci bitterul, oricine știe, Doar de-i amar e de folos … chiar și pe-un site de poezie. Lichidu-acesta tirolez Ce face mințile mai treze O fi el bitter suedez Dar cred că-i
lume de vânt lume de piatră
lumea ta e albă și netedă ca o piatră frumoasă de râu. peste tine au trecut vremurile ca mângâierea apei și acum crești într-o palmă de femeie, femeia ta sau poate doar femeia pământului. din când
Cerșetor la marginea străzii
Aș vrea să fug. Împleticesc pasul tulburat al celui care încearcă să uite. Glasurile cele vechi se sting. În pragul umbrit al zilei a rămas doar o parte din mine, cerșetorul neputincios să umble.
Scrisoare de la Virtualia I V
Bacau, 25 noiembrie 2004, seara Draga prietene *, (* - posibil a se citi si astfel: Dominique, Trandafiras, Filip, Ted, Adim si toti ceilalti cunoscuti pe poezie.ro care mi-au fost in gand aproape
Clișee – Colecția seară-vară 2004
Nu-mi mai ating extremitățile. S-au distanțat impardonabil de mult de când timpul a devenit atât de rarefiat încât, deși îl respir adânc și cu masură, tot nu-mi ajunge. Rămâne agățat de degete sau de
Clișee de lună plină
Cvasi-aleatoriu Pe o traiectorie la limita browniană, luna de pe cerul gurii mele se umple când și când de gânduri. Ele ies din penumbra instinctelor și lasă cuvintele să se-adune-ntre ele,
Clișee de lună plină
Mersul înapoi se-nvață fără aripi Pe memorie suprapuse, inversate până la negativ, revenirile se dilată și cresc în distanțe lumină. Câte amintiri ai, pornind din punctul “ieri”, cu viteza de
Subject: Inregistrarea la www.poezie.ro
La început a fost evident, cuvântul. Apoi Simona, prietena mea, cu îndemnul: “de ce nu te înscrii pe poezie.ro”. Un nickname, o parola și o logare. Subject: Inregistrarea la
Tomnirea trecerilor
m-agăț de trunchiul certitudinilor ițindu-se pe după fiecare clipă, e lumina aceea chemătoare, Dumnezeule, fiecare unghie se rupe în zgomot frânt de frunze – sămânță pentru primăverile ce vor să vie.
