in dupa amiaza aceea am hotarat sa rup orice legatura
cu nemiscatele umbre ale corpului meu infect
beth avea 21 de ani
iar eu as schimba doar rochia rosie cu care am fost de craciun
te iubesc e
barbatul acela privea prin ploaie o floare
asteptand ca somnul sa intre in sangele lui
nimeni nu contenea sa taca
barbatul acela crestea ca o floare in ploaie
pentru ca sangele ii inundase
la moartea poetului nu a venit nimeni,
toti erau ocupati cu citirea in sens invers
a versurilor lui ciudate. atat de ocupati incat
observand la rubrica mortuare
din ziarul cu cel mai mare tiraj
astazi am vrut sa intru intr-un cinematograf,
unul privat, deschis doar sambata de paznici cu cascheta
am vrut sa-mi cumpar si mie bilet
dar mai aveau doar unul
asa ca am intrat in buzunarul meu
daca nu ai avea un hobby ciudat te-as incuia in debara
pe stanga ai muta costumele de piele:
cel pentru sarbatoare,
cel pentru tinerete
si cel pentru batranete sa nu ti se zbarceasca fata,
sa nu
in anotimpul numit simplu toro,
pierdut, cu fata strivita de cer,
murea un domn cu bor mare la palarie
din soare privindu-l il puteai traduce
ca pe niste graunte de nisip furate
de pe plaja din
rupeam deseori figuri de spatiu intortocheate spre
viziunea dioptrica a coltului lunii pedante
infiorata bilingv inspre traditia de bastina
a pasagerilor de pe trecerea de pietoni
dintre dungile
in paralel cu doamna aici de fata exista un nod
in gat, cauzat de finetea slabita a ultimei virgine
replica fidela a afroditei fara maini si picioare
numita femeia trunchi a
mi-e greata de soare, de luna, de stele,
mi-e greata de mine cocosatul
ce incearca sa ajunga cu buza de sus la pamant,
la veni, vidi, vici
sau la cina cea de taina a jocheului proscris.
mi-e
cu o doaga pierduta in casa liftului
colonelul trantea suparat chipiul
de umarul stang al doamnei ce nu stia sa geama
dimineata, cand altceva in afara de primavara rabufnea.
cu a doua doaga
moarte lor. moarte lor. visatorilor.
ce se poate spune despre ideea de lustra?
ea lumineaza coastele rupte seara si lipite dimineata
cu faina si apa in lipsa de altceva
ea face umbra sa existe in
privesti secunda cu secunda
lacrima impietrita.
vad cursa din ochiul nevazut
al calului ce galopeaza impotriva vantului
impotriva ritmului infernal al curgerii sangelui
in jurul propriei
eu sunt nenormal pe langa nenormalitatea ce se leaga la sireturi
eu sunt nenormal
ciudat de neneormal
chiar banal
cand fac santal
de mere sub compania el-al
eu fac trimitere directa la fusta
tu ai incercat sa nu urci cu talpa plina de praf
mobilierul inert al camerei mele inalte.
te-ai speriat cand am strigat la tine cu soapta mea,
revoltata impotriva tacerii mi-ai raspuns pe un ton
miercuri? de miercuri o sa vorbesc despre mine.
nu o sa mai bat campiile in lung
in cautarea curmezisului ascuns,
nu o sa mai lupt in umbra lui don quijote
si nici nu o sa ma mai erijez in
din singura directie, soseau alimentand
scara de incendiu spre sanii tai
buricele degetelor mele.
aspre, candide, sorbind cu ochii inexistenti
parfumul de cicoare umbrita.
nu murmura clipele
