În așternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniștită
...cioburi
din frumusețea dimineții
în care a-nțeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel
Întocmai acel nimb
respiră bucurie
cresc arbori verzi
niciodată răniți
flori pictate în culori
nebotezate
doar pentru că
picioarele tale
vor fi călcat pământul.
Atârnă încă o milisecundă.
Se prelinge prin toate cotloanele,
trece pe sub fața de masă,
pe sub preșuri,
jos printre petalele florii.
Se rostogolește peste pervaz,
ia la pas tot
Liniștea universului
să fie muzica noastră
și să scriem rânduri
fără cuvinte înarmate.
În șuvoaie să evadeze
stropi
care, încă din pruncie,
își potolesc setea cu ale noastre
buze pline de
Pe vremea nopților albe de vară
când flăcări se-ascund în fiece colț
îi poți auzi șoptind
în timp ce se furișează pe vârfuri.
Ocupă un loc lângă tine,
dezlănțuie furtuni de curaj
în ochii tăi
Murdari bocancii tăi
îmi păzesc ușa,
așteptând neclintiți
privirea să-mi fure.
Aud pași în somn,
le recunosc duhoarea,
prin zăpezi văd urmele lor
în mijloc de vară.
Dar îmi voi lipi
în capătul grădinii
cultivă crinii dorului
dincolo de știr și păpădii
într-un colț necălcat de nimeni
irigă trandafirii speranței...
într-un an, cândva,
așteaptă să-i vadă înflorind
Zburăm o tură în jurul lunii,
iubite
și luăm soarele acasă - un etaj mai sus,
deasupra boltei cerești,
acolo unde numele tău e sculptat pe ușă.
Cu degete de pământ
plantăm stejarul
între
Există ființe care
deschid ușile unor odăi
despre care eu n-am știut niciodată nimic.
Odăile poartă în ele lumini atât de limpezi
că poți pătrunde adâncurile.
Cu pași
incredibili de repezi
Sufletul nu-ți pot însănătoși,
nici măcar nu-ți pot repara visele.
Dar,
dacă vreodată mă vei lăsa,
voi aduna ciob cu ciob
și voi crea cel mai frumos mozaic
din lume...
1. Despre somn
Spune-mi dacă el stă treaz nopțile
cu două degete pe încheietura mâinii tale
și-ți controlează atent pulsul
ca nu cumva să bată greșit
Îți păzește el somnul pregătit să-ți
Între vest și est
noaptea, în haine subțiri și murdare,
își mâna orele cu ochii închiși.
Îmi amintesc doar o lumină albă
măturându-ți urmele pașilor
și obosita felie de lună
lipită de sticla
Al nostru...
A noastră
metamorfoză analitică
frânge vertebrele
dansului
porumbeilor gheboșați
care excită de zor nebuna febră
a Puterii.
În sfera ei
doar noi ,ceilalți,
suntem
\"Vreau toate răspunsurile
acum, aici, pe masă!\"- a urlat
și-n aceeași secundă
împinge scaunul înapoi
așezându-și picioarele
cu pantofi negrii, lustruiți,
pe masă.
Răspunsurile n-au
Uneori
(defapt...destul de des)
îmi uit complet
numele
și atunci perechi de litere
pășesc pe cărări
semănând
cele mai frumoase cuvinte.
Înainte să-mi recapăt
conștiința ori judecata
(pe
Am luat o gură de nor și-am fost trimisă acasă.
Am gustat din albastru și am căzut.
Mirosul țărânii avea parcă din toate,
acum,însă,nu mai are nimic.
O fărâmă poate
si-o fărâmă
ehee...
e mult!
AU