Era o stea mare
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Era o stea mare și luminoasă și noi o priveam de pe pământ și tu ai spus : poate e steaua mea... Nu Ioana Maria, ți-am răspuns eu steaua ta e
Concurs
publicată în \'\'unu\'\' 29 septembrie 1930
Adunați pe întâiul meridian al sexului proxeneții continentelor au hotărât să aleagă marele mongol al vaginelor. Pentru cele mai frumoase fete
Copacul simfonic
din Poezii și poeme (1979)
Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun: Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe Pe care exaltat le flutura în
Elefantiada
Iată-mă în sfârșit Elefant. Cu trompa mea Vechi semn de întrebare Cel mai vechi semn de întrebare Absorb apa canalelor din Marte Și o împroș
Ioana Maria noi nu am fost decât două corăbii
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria noi nu am fost decât două corăbii care se întâlnesc într’o dimineață și de pe crestele unor valuri care țin o singură clipă se văd și
Ioana Maria, nopțile acelea
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria, nopțile acelea au să rămână în memoria statuilor de pe marile bulevarde. Ele m’au văzut cum mergeam alături de tine și cum mă
Ioana Maria au fost nopți
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria au fost nopți când m’am gândit tot timpul la tine și alături de mine a stat pasărea rece a morții ; sau alteori, pasărea
Erau după amiezi
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Erau după amiezi Ioana Maria când mă așezam în fața ta și te priveam. Erai frumoasă Ioana Maria. Erai frumoasă Ioana Maria ca o
Orașul în seara aceea
Ioana Maria șaptesprezece poeme
Orașul fusese atunci acoperit cu zăpadă străzile erau albe și moi în seara aceia când dincolo de draperii grele și roșii dansa o femeie din tări
Noi, oamenii fluvii
Noi, oameni fluvii noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu, ascunzînd în apele noastre adînci atîtea contradicții, atîta viață și atîta
Iubesc și acum Ioana Maria
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Iubesc și acum Ioana Maria pădurile de la marginea orașului în care ne plimbam uneori. Erau niște păduri sărace de margine de oraș, dar
Poemul servitorului Teofil
din revista Viața imediată, nr. 1/dec. 1933
Ferestrele camerei mele de la mansardă sunt totdeauna deschise îmi place să stau pe jos, cât mai aproape de pământ citesc uneori o carte sau mai
Fragii
din Poezii și poeme (1979)
Pădurea uriașă stinge lumina zilei. Munții de piatră țin cerul pe umeri. \"Degeaba\", spun fragii, \"noi nu ne speriem\". Și, pe buza
Ioana Maria au fost dimineți
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria au fost dimineți când tu mă trezeai din somn ca o lumină care venea din mine. Ioana Maria au fost dimineți când răsăreau doi sori
În toamna aceea
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
În toamna aceea Ioana Maria am cunoscut cele mai triste seri din lume. Erau seri când luna începea să se ridice pe cer, haotică. Până la
În dimineața aceea
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
În dimineața aceea norii erau niște draperii fantastice falduri de plumb ale unei uriașe cortine care cădea deasupra orașului și ne despărțea de
Ioana Maria te-am întrebat eu atunci
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria, te-am întrebat eu atunci mai ții minte o seară când am mers pe străzi în capul gol cântând imnul de desrobire al popoarelor ? și
Iubesc deasemeni Ioana Maria
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Iubesc deasemeni Ioana Maria străzile pe care te întorceai acasă de multe ori cu o floare în mână. Erau străzi largi cu statui și apoi străzi
Odată am mers pe străzi
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Odată am mers pe străzi Ioana Maria și tu aveai în mână un trandafir. Era o dimineață de primăvară bună cu noi, și liniștită mergeam pe
Ioana Maria sunt întâmplări
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria sunt întâmplări care au loc în lume o singură dată. Și dimineața aceia de toamnă când tu aveai în mână doi trandafiri și ne
Sunt dimineți tulburi
Ioana Maria șaptesprezece poeme - 1937
Ioana Maria sunt dimineți tulburi când ceva rău trebuie că s’a întâmplat în lume nori obositi și murdari acoperă cerul și păsările trec prin
Îngerul mi s-a arătat
Îngerul mi s-a arătat, grăind: "Am venit din porunca Domnului. Tu calci prea des poruncile Domnului". "Îngere - am mărturisit - păcatele mele sunt
Texte în alte limbi:
Credo
Credo nella mia età, negli attributi di ogni età, nel dovere di intensificare questi attributi. Credo nella non-esistenza delle esistenze
Orion
de Poésies et poemes (1979)
Jamais, nul navire du retour en rade - Soit des mers du Sud, soit du Capricorne - Ne fut si pure et si élégante frégate Tel Orion quand il revient
