Albină (VIII) Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu, îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum. Eu sunt cel fără

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta. Să scriu, de pildă: \"noaptea-i înstelată și tremură sub gheață, în depărtare,

Cine-a mințit ? Lujerul crinului e rupt, întunecat, de ne-nțeles ; totul e plin de răni și strălucire moartă. Totul, creasta valului din val în

Ca să mă auzi cuvintele mele se subțiază uneori ca urma pescărușilor pe plajă. Colier, clopoțel buimac pentru mâinile tale suave ca

I like you calm, as if you were absent, and you hear me far-off, and my voice does not touch you. It seems that your eyelids have taken to

Există cimitire singure, morminte pline cu oase fără sunet, inimi trecând printr-un tunel întunecat, întunecat, întunecat ; murim ca într-un

Me gustas cuando callas porque estás como ausente, y me oyes desde lejos, y mi voz no te toca. Parece que los ojos se te hubieran volado y

Oh, întindere de pini, sunet de valuri sparte, joc blajin de lumini, clopot singuratic, amurg ce cade-n ochii tăi, păpușă, cochilie, în tine

Poemul VI Mi te amintesc așa cum erai astă toamnă. Erai pălăria cenușie și inima liniștită. În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă. Și

Puedo escribir los versos más tristes esta noche. Escribir, por ejemplo: \" La noche está estrellada, y tiritan, azules, los astros, a lo

I want you to know one thing. You know how this is: if I look at the crystal moon, at the red branch of the slow autumn at my window, if I

I do not love you except because I love you; I go from loving to not loving you, From waiting to not waiting for you My heart moves from cold to

And because love battles not only in its burning agricultures but also in the mouth of men and women, I will finish off by taking the path

”A Dog Has Died” By Pablo Neruda “My dog has died. I buried him in the garden next to a rusted old machine. Some day I\'ll join him right

“A Lemon” By Pablo Neruda “Out of lemon flowers loosed on the moonlight, love\'s lashed and insatiable essences, sodden with

“Canto XII from the Heights of Macchu Picchu” By Pablo Neruda “Arise to birth with me, my brother. Give me your hand out of the depths sown by

I do not love you except because I love you; I go from loving to not loving you, From waiting to not waiting for you My heart moves from cold to

The memory of you emerges from the night around me. The river mingles its stubborn lament with the sea. Deserted like the dwarves at dawn. It is

Je suis le condor et je plane au-dessus de toi qui t’avances et soudain dans un tournoiement de vent, de plumes et de griffes, sur toi je fonds

Tu peux m’ôter le pain, m’ôter l’air, si tu veux : ne m’ôte pas ton rire. Ne m’ôte pas la rose, le fer que tu égrènes ni l’eau qui

I can write the saddest lines tonight. Write for example: ‘The night is fractured and they shiver, blue, those stars, in the distance’ The

De tes haches à tes pieds je veux faire un long voyage. Moi, plus petit qu’un insecte. Je vais parmi les collines, elles sont couleur

Une cour d’école, simple et ensoleillée entourée de masures aux murs couverts de mousse, un peuplier qui dresse son jaune branchage, un couloir

We have lost even this twilight. No one saw us this evening hand in hand while the blue night dropped on the world. I have seen from my