Sss
hai să fim serioși, în limbi. Străine să vorbim. Așa ne. Vom înțelege mai bine. Aranjează granițele, ranițele. Să facem alpinism în vârful cuvintelor, buricelor fără cablu. Ascultă știrile. Acum
știi?
despachetează-mă ia fierul de călcat m-am șifonat știi ce? calcă-mă odată bine ce stai? drept drept drept știi? nu știu călca haine vii nici de bumbac nimic când eram mai pitic făceam
NuDa
firește nu ești fiară -n capcană scântei urlă prada nu iei fața puștii nu se da nici ea nu ia cuțitul cu milă parc-am umblat în șlapi doar la butoiul cu
săritul coardei
brațul dublu al nevăzutului ține coarda o rotește pasul lutului împleticește - același joc - îl prăbușește - neantrenat pesemne a uitat firul saltă, șerpuiește ritmul cârmuiește pasul
coca (fără cola)
un omuleț poet ori analfabet își frământă visul cu degete de entuziasm alteori de dispreț îl așează cald în cuva așteptării nu-l acoperă cu prea multe atenții ar năpădi marginile umflându-l
asaltul mușcăturii
ochi de fiare se zăresc în străfunduri amețite flăcările lor lucesc se apropie iuțite limbi de sânge se lungesc înspre rănile-ațipite iarăși mugetu-l trezesc cu
vârtej
cu aripi-vânt pătrunzi în gând, în somn cobori hoț din culori! cu brațul-vis, iute cuprinzi, cu joc atingi și jar încingi, teamă deșartă topești pe dată; mă porți fuior pe
un altfel de joc
raze strălucitoare se unduiesc pe pătrățele roșu-cărămizii. priviri de albastre adâncuri mângaie chipuri crispate ce-și picură cuvinte pierdute în albul imaculat ce se
iluzie
un gros perete s-a zidit despărțind vis de vid o poartă cauți să deschizi lovind în cărămizi o cărămidă s-a desprins s-a dezlipit de zid tu iute mâna ai întins crezând c-ai izbutit (18
dor de leagăn
o mână caldă, de-ar putea, sufletul să ia, să-l mângâie ușor, să-l liniștească, apoi încet să-l legene, să crească. o lacrimă adevărată, de-ar putea, în dar ar da. dar nu e nimeni. ori
Liniștea...
liniștea sufocă-ncăperea și timpul curge prea lin doar sângele inundă artera și sufletul varsă pelin (2001)
