Sorin Olariu

O spun cu maximă durere Că nu-i o chestie ușoară: Aș vrea eu să mă las de bere, Dar n-am ”tăria” necesară.

E doctorul acela care Desigur că te face bine, Atâta doar că drept urmare Îți ia și pielea de pe tine!

Eu Șoim al Patriei ți-am fost, Iar azi te pup cu mult alean Că aripi tu mi-ai dat și-un rost Să zbor întins peste-un ocean.

Ieșind afară morți de beți În fața cramei doi poeți Și-mpart acum, poftim cultură, Picioare metrice în gură!

Corupția-i la noi stăpână Și niciodată n-o să iasă, Că astăzi ea-i în floare până Și-n iarba verde de acasă.

De prin țările străine Eu atâta vreau să-ți zic: În politică e bine Să nu-ți PSD nimic!

Privesc la țara mea, năuc, Iar plânsul iute mă îneacă: De răul celor ce-o conduc, Acum și codrii verzi ne pleacă!

Toate-s faine, mă-nțelegi, Parcă nu știi ce s-alegi; De aceea văd că planul E să dai întâi cu banul!

Prin gestul tău așa urât De-acuma am un măr în gât, Dar bine, draga mea costiță, Că n-ai furat o lubeniță!

Azi-noapte, unul din vecini, Cum n-are el prea multă minte, S-a dus aseară la găini Să dea cocoșul înainte!

Mă uit la ăștia, prostănacii, Și râd de ei, ce tun le-am tras: E drept că ne-au luat copacii, Dar rumegușul ne-a rămas!

Treceți batalioane române Carpații, Dar numai în număr de trei, V-așteaptă jandarmii, v-așteaptă mascații, Amenda-i o mie de lei! (după o poantă culeasă de pe net)

Am vrut să îmi aleg o babă, Să fiu și eu cu lumea-n ton, Mai șic, mai sprintenă, mai slabă, Dar a luat-o-ntâi Macron!

mă-nchid cu şapte lanţuri în fiecare zi cercând să fac uitată durerea de a fi privirea mi-e deşartă cărările-mi sunt oarbe iar crugul se departă pământul mă resoarbe e frig şi

Citind în presă, într-o seară, Că băutura ne omoară, Așa m-am panicat de tare Încât nu mai citesc ziare.

prin scutul de lut timpul ca o suliţă străpungându-mă

alergam împreună ţinându-ne de mâini şi împiedicându-ne mai mereu de umbra sufletului nostru comun tu erai mai frumoasă şi mai bălaie decât o niagară de spice iar eu eram mai

se năruie lumina ca un castel de gheață când dinspre zări răsare un zbor cu chip cioplit străin ne este visul în prag de dimineață iar eu sărmanul lumii mă zbat înlănțuit pe străzi e-un

Pornește-n zori de zi foiala, Dar cred c-aici, pe plan intern, E bine să înceapă școala Și jumătate din guvern.

Mă ierte Bunul Dumnezeu, Dar orice-aş face, orice-aş zice, Femeile din leatul meu Pretind mai nou că-mi sunt fiice!

E-un filfizon cu gura mare Ce-njură oamenii, de-a valma, Un munte de "talent" pe care Îți vine să-l măsori. Cu palma!

Aseară, unul din vecini, Cum n-are el prea multă minte, S-a dus în curte la găini Să dea cocoșul înainte.

- Nu vrei, bădie, niște sex? Îi zise-o domnișoară șuie, Iar el rămas puțin perplex: - Păi nu, că vom primi din UE!

Un meșter dintre cei mai tari, Fiindcă despre el se știe Că dintre calfe și zidari Avea cea mai beton soție.