A fost taiat un brad batrân Fiindca facea prea multa umbra Si-atuncea din padurea sumbra S-a auzit un glas pagân. O, voi ce-n soare cald

. Să te ferești de omul bun El știe toate ce se spun, El toate cursele le vede, Se face toate a le crede. Și, cum nu spune niciodată Ce

Ploi de stele Taie cerul, Și misterul Duc cu ele. Mii de gânduri, Stele clare, Năvălind din depărtare, Pier în rânduri. Vieți ce nu vor

Nu L-au cunoscut Oricât de sfânt era Iisus Și cât de lămurit prin lut Vedeai pe Cel venit de sus Și ai săi nu L-au cunoscut. A trebuit ca

Vă credeți puternici ca zeii, Pe-aripa iubirii zburaț - : Răpiți de-al plăcerii nesaț, V’ați prinde la trântă cu zeii. Cu flăcări din ochi

Acel ce \'n mijloc de vrăjmași Nu știe calea să și-o taie, Acel a căruia văpaie O stinge vântul pătimaș. Acela nu e legiuit Stăpân în lumea

Ci, de-am fi singuri amândoi Si nime sa ne asculte, Uitându-ma în ochii tai, Ti-as spune asa de multe... Ar trece vremea si n\'am sti Ce e

Noaptea e caldă și bună Prin desișul de aglici Când răsare Stele \'n zbor: \'N fund de zare

Adesea \'n nopțile de vară, Când vântul parcă te desmiardă Și când a lunii albă pară Pe geamuri vine să se piardă; Când nu-i un glas în

Vă credeți puternici ca zeii, Pe-aripa iubirii zburaț - : Răpiți de-al plăcerii nesaț, V’ați prinde la trântă cu zeii. Cu flăcări din ochi

Oricat de sfant era Iisus Si cat de lamurit prin lut Vedeai pe cel venit de sus Si ai sai nu l-au cunoscut. A trebuit ca trupul sau De mucenic

Ci, de-am fi singuri amândoi Și nime să ne asculte, Uitându-mă în ochii tăi, Þi-aș spune așa de multe... Ar trece vremea și n\'am ști Ce e

Voiți prefacerea în formă, Și la atâta gândul vi-i: Dați ciudățenia informă Și fără gândurile vii. Iar, dacă poate să vă pară Că \'n

Se\'ntorc pescarii în spre sat ; Pe țermu\'n neguri cufundat Lucesc luminile lor rare, Scântei perind în depărtare. Și ceru-i sur, greoiu de

Ci, de-am fi singuri amândoi Și nime să ne asculte, Uitându-mă în ochii tăi, Þi-aș spune așa de multe... Ar trece vremea și n\'am ști Ce e

Adesea \'n nopțile de vară, Când vântul parcă te desmiardă Și când a lunii albă pară Pe geamuri vine să se piardă; Când nu-i un glas în