Locuiam într-o odaie La al patrulea etaj, Strada Universității, Casă mare cu grilaj. Casa asta, din păcate, C-un proprietar bigot, N-avea

Câmpul alb, ca un cearșaf, Până-n zări se desfășoară... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemișcată-n vârf de

I Sus, prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De

Mișu St. Popescu vrea să divorțeze. Lung prilej de vorbe și de ipoteze ! Unii spun că Mișu singur e de vină, Că la ei în casă n-a fost zi

Tristeți de după amiezi ploioase Și de nostalgice obsesii, Când stai cu storurile trase Și-aștepți să vie ora mesei. Tristeți de străzi pustii

De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Și-n priveliștea bogată Sus pe culme,

Cobora pe Topolog Dintre munți, la vale... Și la umbra unui stog A căzut din cale. În ce vară? În ce an? Anii trec ca apa... El era

Zice că demult, odată, Un pitic s-a însurat Cu o văduvă bogată, Ce fusese măritată Cu un mare om de stat. Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai

E larmă și trenul stă gata să plece, Vagonul se umple de oameni străini. Mi-e inima strânsă, e șapte și zece, Mă-ntorc la fereastră și stau ca pe

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la

Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit... Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la

Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii – ochii tăi, vecină – Că ți-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu lași la geamuri

Doamne, tu te ții de glume? Nu ne vezi mizeria? Pentru ce-ai lăsat pe lume Geruri ca-n Siberia? * Nu mai este

Murmur lung de streșini, risipite șoapte Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale

Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferință lungă și

În revărsat de zori, pe baltă lumina face minuni. Pe fața apei sclipise, ici, sfărămături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între

...Ba mata ești tip ridicol! Eu n-am scris nici un articol Întru apărarea Muzii, Despre cel care Pare Că-mi faci treizeci de

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompată De mătasa unui

Păstrând intactă adormita spuză, În colțul tău, stai rece și ursuză. O, inutilă mobilă, pesemne Te-ai supărat că nu-ți mai cumpăr lemne? Tu

Se stînge amurgul cu roșii văpăi, Și noaptea de vară Coboară-n tăcere pe munți și pe văi, Înaltă și clară. La marginea apei să-și caute vad O

Frumoasă ești, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară… Când de sub frunze moarte ies În

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la

O, e-atît de bine cînd pe drumuri ninse Întîlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Cînd te prinde noaptea călător pe

Cobora pe Topolog Dintre munți, la vale… Și la umbra unui stog A căzut din cale. În ce vară? În ce an? Anii trec ca apa… El era drumeț