Să cauți râul ce e timp și apă, Să-ți amintești că timpu-i tot un râu, Să știi că ne petrecem ca un râu Și-al nostru chip se oglindește-n

Între iubita mea și mine se vor ridica trei sute de nopți ca trei sute de ziduri, iar marea va fi o taină între noi. Nu vor mai fi decât

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului Labirint de efecte și cauze Pentru diversitatea făpturilor Care alcătuiesc acest univers

Un om ce-și îngrijește grădina, așa cum dorea Voltaire. Cel care mulțumește pentru că pe lume există muzică. Cel ce descoperă cu bucurie o

Celui ce mă citește Invulnerabil ești. Cum, nu ți-au dat Cereștii zei ce soarta-ți pândesc Deșarte certitudini? Nu ți-e oare Timp neoprit

Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă 3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ. 4. Nefericit cel ce

Să nu vă temeti că-n tăcuta noapte pe-alei m-as pierde,-n vraja peste fire a parcului, de-arome si de soapte răpit, care te-mbie la

C-un rege din vechime vis spăimos. De fier îi e coroana. Ochiul crunt. Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt. L-ascultă spada, câine credincios. E

Doi oameni au pășit decis pe lună Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună, Prin vorbe și prin arta ce visează Și șlefuiește, ce-au putut să

Marea Inainte ca visul (sau teama) să țeasă Mitologii și cosmogonii, Înainte ca timpul să se transforme-n zile, Marea, marea veșnică, exista

Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei, mai uimitoare decât meteorii. Mândrul oraș necunoscut se revarsă peste câmpie. Sigur de viața și de

(În anul 1102 Magnus Barfod a pornit la cucerirea rând pe rând a regatelor Irlandei; se spune că în ajunul morții a primit acest salut din partea lui

nimeni n-a perceput frumusețea drumurilor habituale până ce, groaznic în tumult și dureros în contorsiunea de martir, se prăvale zdrențărosul

Mirar el río hecho de tiempo y agua y recordar que el tiempo es otro río, saber que nos perdemos como el río y que los rostros pasan como el

Existen personas en nuestras vidas que nos hacen felices por la simple casualidad de haberse cruzado en nuestro camino. Algunas recorren todo el

El bastón, las monedas, el llavero, la dócil cerradura, las tardías notas que no leerán los pocos días que me quedan, los naipes y el tablero,

L\'Arbre des Amis Il existe des personnes qui nous rendent heureux dans la vie, par le simple hasard de les avoir rencontrées sur notre chemin.

Si je pouvais de nouveau vivre ma vie, dans la prochaine je tâcherais de commettre plus d’erreurs. Je ne chercherais pas à être aussi parfait, je

Ni la intimidad de tu frente clara como una fiesta ni la costumbre de tu cuerpo, aún misterioso y tácito y de niña, ni la sucesión de tu vida

Habré de levantar la vasta vida que aún ahora es tu espejo: cada mañana habré de reconstruirla. Desde que te alejaste, cuántos lugares se han

Ahí está lo que fue: la terca espada del sajón y su métrica de hierro, los mares y las islas del destierro del hijo de Laertes, la dorada

Si el sueño fuera (como dicen) una tregua, un puro reposo de la mente, ¿por qué, si te despiertan bruscamente, sientes que te han robado una

Tú cuya carne, hoy dispersión y polvo, pesó como la nuestra sobre la tierra, tú cuyos ojos vieron el sol, esa famosa estrella, tú que viniste

Me crucifican y yo debo ser la cruz y los clavos. Me tienden la copa y yo debo ser la cicuta. Me engañan y yo debo ser la mentira. Me incendian