Nichita Danilov

Trece un om despicat în două pe o stradă într-adins înfrigurată. Bărbatul e înalt și poartă o mantie albă cu glugă. Fața lui este trasă. Trece

Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi. Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet. Cineva priponește apa de mal și pleacă

Am văzut fecioare înalte cu sîni albaștri și cearcăne verzi aruncîndu-și pruncii în fîntîna apusului. Pe străzile treceau mașini negre cu labe

Mergeau și mersul curgea din trupul lor ca niște lacrimi. Tălpile, dacă se puteau numi într-adevăr tălpi ceea ce vedeam eu, le picurau pe solul

Ninge sau poate plouă peste un cîmp de cadavre. Ninsoarea e neagră și umedă, ploaia e neagră și rece. Prin ninsoare sau poate prin ploaie trece

Pe un deal alb mi-am înălțat casă roșie. Roșu am vopsit-o pe dinafară. Roșu, înăuntru. Alb la față, îmi privesc mîna. Cu unghia am zgîriat pe

Mîna uitată în ochiul Poetului pictează un peisaj de grîu și maci. Crini negri ca niște candele aprinse fumegă în mijlocul lanului: Taci, suflete,

Fratele Atichin nu seamănă cu mine ci mai mult cu fratele Ferapont, cel de deasupra mea. El citește și corectează tot ce scrie celălalt Kiril. Nu

La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul. Ceilalți își fac baia de aburi: privesc trupurile lor goale cum trec prin fața mea și dispar

Un bărbat încă tânăr stă în fața unei ferestre deschise și scrie într-un registru mare și verde. Bărbatul încă tânăr poartă tricorn și

Fecioara neagră stă la pian. Are craniul ras până la sânge. Nu cântă. Cineva i-a pilit ușor dinții. Acum își dezlipește pleoapele și se admiră

Și rătăcind un timp prin ceața aceea, dădurăm peste-o biserică imensă, clădită cîndva pentru cai. Înconjurînd-o de cîteva ori și

”Căci, într-adevăr, partea bună a tuturor lucrurilor poate fi exprimată prin multe cuvinte, prin puține sau chiar prin nici unul, dat fiind că despre

Vai, cîinele meu albastru cîinele meu galben cîinele meu trist mă urmezi totdeauna! Dimineața și seara, noaptea, la prînz cu ochii

Făcu deasupra sa o gaură-n cer prin care vorbea cu neantul. Striga: Ce este răul? Adevărul? Binele? După trei zile venea răspunsul: un hohot

E noapte și inima ta se ridică deasupra tuturor inimilor. În întuneric, în somn, aura ta strălucește. Doar capul ți se înclină pe piept și

În spatele fiecărui om stă de veghe un înger. Îngerul din spatele meu a căzut și totuși ale cui sînt mîinile astea, aceste mîini fine ca niște

Acum cînd sîngele meu s-a preschimbat în apă vino să te scalzi seara în lumina astrelor pure pleoapele mele vor rămîne închise pe veci ca doi

Deasupra fratelui Ferapont stă fratele Lazăr. Deasupra fratelui Lazăr nu mai e nimeni. El e într-adevăr foarte singur. Nu privește nici în afară,

Arunc zarurile pe trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu

Cît timp un singur fir de nisip se va împotrivi Deșertului cît timp un singur strop de apă se va împotrivi Mării Fiii lui Satan vor stăpîni

Un om gol este legat de un arbore uscat și lăsat pradă insectelor. Trupul lui este uns din belșug cu miere. Cînd mierea se termină, cînd insectele

Ochii tăi sînt de fum și buzele tale și dinții și glasul tău de fum sînt Și sînii tăi sînt de fum și coapsele și brațele tale care mă

Un copil foarte mic biciuie apa pînă-i țîșnește sînge pe ochi. Ce frumos, ce frumos! strigă copilul din mine și se tăvălește de rîs. Un copil

Un bătrîn trece pe stradă cu rama unei ferestre pe umăr din care un domn tînăr cu favoriți și monoclu aruncă o privire severă la trecători Un

Lacrima pe care tu o strivești cu piciorul și lacrima pe care o arzi cu fierul înroșit. Lacrima care-ți arde în ochi și lacrima care aleargă pe

Un trabuc lung fumează Îngerul în fața ferestrei pe care o ține deschisă pe piept. Oricine îl poate zări la miezul nopții aici, stînd ghemuit la

Printr-o spărtură făcută anume într-un zid înalt de patru metri și vopsit galben se vedea infernul. Noi, însă, pentru că eram foarte bătrăni, ne

La capătul visului său stă visătorul. Își ține ochii închiși și visează cum își ține ochii închiși și visează. În jurul lui se întinde o pajiște

Stă în umbra mea cel a cărui umbră sînt eu. Mă privește în ochi și își clatină încetișor capul. Tot sîngele i s-a scurs din față, e palid

Călugărul Kiril stă în interiorul unei fîntîni și scrie la o neagră psaltire. Aici viețuiește de pe vremea lui Constantin. În jurul lui apa s-a dat

Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate Kiril. El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire. Scrie invers de cum scrie celălalt frate Kiril. Cu

Cum se sprijină nourii negri de cer, așa se sprijină sufletul meu de umbra ta, Doamne! La picioarele omului au fost semănate lacrimi de

Aruncînd însă o privire mai atentă asupra acelei mașini ce staționa pe șosea, deodată am constatat că această mașină, pe care noi am luat-o

Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Fe- rapont. Ochiul său drept e aidoma cu ochiul meu drept. Celălalt e

Seara a trecut prin oraș un bărbat roșu la braț cu o femeie albastră și ambii purtau pe umeri propriile lor capete. În capul bărbatului

Pe un zid complet alb își desenă imaginea propriei sale absențe. Astfel: în loc de ochi: o gaură neagră în zid. În loc de cap: o gaură neagră în

Nu-mi veți vedea fața, căci fața mea e mult prea-n fața voastră. Binele și răul, partea și întregul, lumina și întunericul și acest drum

Deasupra mea stă fratele Ferapont. Și-a lăsat o barbă pînă la brîu. El veghează peste tot ce scriu eu. Poartă un fel de rubașcă și e încins la

Trebuie să ai o inimă de piatră ca să poți viețui pe pămînt și uneori e bine să nu ai nici această piatră. Dacă vezi o fereastră luminată în

Tată, am mușcat din pâinea noastră cea de toate zilele și am găsit dinți. De aceea te întreb: Tată, ce fel de pâine e aceasta? Noi o mâncăm

Visa mereu aceeași imagine: un pat alb înconjurat de crini negri și în mijlocul lor un trup alb, înaripat de femeie. Mereu un pat alb plin de

Încotro te duci suflete cu geamantanul acesta de apă? În el am închis oceane și mări îl duc cu mine în lună. Încotro te duci suflete cu

Am văzut guri de canal scuipînd șobolani roșii sub clarul cel mai liniștit al lunii paznicul din colț își făcea rondul de noapte în timp ce

Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu

Mîinile noastre se-amestecă-n ceață: care sînt ale mele, care sînt ale tale? Toate sînt ale mele, toate sînt ale tale, toate sînt ale tale. .

Fratele Daniel e încă foarte tînăr și rătăcește pe cîmpia din jur. El încă n-a coborît în fîntînă. Nu i-a crescut nici mustața. Are un păr cînepiu

1. Peste tatăl meu trist cade umbra și tata cosește. În urma lui mama leagă snopii cosiți. Li se lungește umbra pe paiștea arsă. 2. Mă

Lumină roșie. Cer negru. Cameră cu 360 de ferestre și tot atîtea uși, fiecare reprezentînd o scenă de teatru. În mijlocul camerei stau

Piciorul se învîrtea singur prin cameră. Cînd roșu de furie, cînd vînăt de frig, se oprea în loc sau, cuprins de o oarecare febrilitate, își relua

Ochii femeilor si-au pierdut stralucirea si sanii lor nu-mi mai spun numic . Ca porcii , ca bivolii se scalda barbatii in mocirlele carnii

Femei purtând vagin în loc de ochi și gură dansând-cântând prin față ne trecură și noi stăteam tăcuți tânjind la trandafiri cu ochii larg deschiși

Odată cu timpul și apa toate se vor scurge într-una: mâna mea și mâna ta și toate mâinile noastre se vor scurge într-un singur

Orașele își schimbau numele, camera mea rămânea mereu aceeași. Stăteam pe alte străzi, în alte locuri, dar mereu în aceeași casă. Aceeași ușă

Primul iubea un cal alb al doilea o simplă șa și-a dorit Primul a avut parte de cal celălalt nici de șa n-a avut Unul a iubit apa, celălalt

Tu bați cu pumnii în apă, dar chipul nu ți-l atingi. Îți vîri mîinile în apă, dar chipul nu ți-l atingi. . . . Ca un bănuț de aramă el lunecă

Nici n-a venit luna april și deja se scutură frunza; zăpada nu s-a topit încă și iarba se veștejește. Păsările nici nu s-au întors și deja își

Nu vă mirați, le-am spus, că mă vedeți muncind că mă vedeți cărând pământ cu roaba că mă vedeți săpând pământul sau spărgând asfaltul și

Nici n-a venit luna april și deja se scutură frunza; zăpada nu s-a topit încă și iarba se veștejește. Păsările nici nu s-au întors și deja își