În timp ce scriu Pe tocul meu Se urcă o furnică. Știe și știu Că n-are de ce Să-i fie frică. Nici s-o alung, Nici s-o omor, Nu-mi stă în

Plouă soare peste mine Și mă udă cu lumină. Eu în joc stropesc cu soare Coala zărilor, velină. Ce-am făcut?! Cum o s-ascund Pata galbenă,

Motoșel și Botoșel Erau doi pisoi la fel. Nu-i recunoșteai decât După-o dungă de pe gât, Iar alteori, mai degrabă, După-o pată de pe-o

Cine poate ști De unde vine vara Și încotro se duce Cântînd Caravana ei verde și aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-și trage

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ți-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul

Lasă-mi,toamnă,pomii verzi Uite,ochii mei ti-i dau Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau Lasă-mi,toamnă,cerul

La Paris, la colț de străzi, Cireșele cresc în lăzi; Strugurii afuzalii Cresc de-a dreptul în cutii; Piersicile, nici n-ai crede, Cresc

Ar trebui să ne nastem batrani, Să venim intelepti, Să fim în stare de-a hotari soarta noastra în lume, Să stim din rascrucea primara ce drumuri

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile – dezlănțuite femei, Ploile proaspete și

Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi, Să am în grijă turme mari de-omăt Pe care să le port prin ceruri lungi și să le-aduc mai albe

Unii te vad numai pe tine, Altii ma vad numai pe mine, Ne suprapunem atat de perfect Incat nimeni nu ne poate zari deodata Si nimeni nu

Într-o zi m-am gândit ce-ar fi Să încerc să-l conving Pe bunul meu amic, Pisoiul Arpagic, Să se lase transformat într-o floare. Nu aveam o

Mai greu de suportat decât fericirea nu e nimic Sau în orice caz posibilitatea de a avea tootul Pe care în această parte de lume O numim fericire. A

Unii te vad numai pe tine Altii ma vad numai pe mine Ne suprapunem atat de perfect Incat nimeni nu ne poate zari deodata Si nimeni nu

Era un timp cînd mă simțeam în trupul meu, acasă. Știam locul fiecărui lucru - fereastra în care răsărea soarele și peretele dinspre nord, nu mi-era

Vara începe Din stratul de cepe Și se arată Printre salată. Crește ușurel Printre pătrunjel. Apare în lume Dintre legume. Stă apoi

Hai să vorbim Despre țara din care venim. Eu vin din vară, E o patrie fragilă Pe care orice frunză, Căzînd, o poate stinge, Dar cerul e atît de greu

Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Și-ncerca s-apară în oglindă. N-am văzut-o

Mi-e somn așa cum li-e somn Fructelor toamna, Mi-e somn și mi-e bine Sînt bună, sînt caldă, Îmi zumzăie albine În gînd, Capul mi se va prăvăli pe

Ieri am avut o vizită simandicoasă: A trecut pe la mine o broască țestoasă. De fapt avea un aer atât de serios, Încât s-ar putea să fi fost un

Părinții fac totul oricând pentru noi - Ne nasc și ne cresc mai mari decât ei, Rămân apoi cu discreție în urmă, Nu ne deranjează de

... Din cînd în cînd Un pocnet înfundat Ca la căderea Unui fruct în iarbă. Cum trece timpul! S-au copt și-au început să cadă Îngerii: S-a

Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături Și ține-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n

Acoperită de rouă, Þară a frunzelor fragede, Câte milenii încă Nu vei obosi să te naști? Leagăn de nenorocire Atât de frumos încât nimeni Nu