Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai

Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume, Rămân și acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă. Era și primul oraș care îmi

Iarba, munții, apele, cerul Mi-au intrat în sânge Și-acum aștept Să-și facă efectul. Simt că-nverzesc, Din cauza ierbii. Că mă umplu de

Acum am putea să fim și triști, Doar ne despărțim pentru totdeauna, Dar să trecem peste asta. Copaci, vă așteaptă pădurile. Duceți-vă. Ape,

Un an de molii și de dolii Mai multe dolii decât molii Și-un an cumplit de pete-n soare Și-un an când trage sarea apă Cum ar veni, de pete-n

Ce ciudat că în lună Nu miroase a transpirație! Dacă aș vedea Pământul de departe L-aș recunoaște După streșini: Pe razele lui cum

În sala de Pasagerii, ca niște naufragiați, Pe fundul mării, Care încă mai respiră. Gesturi dezordonate, Agonice. Afară, sus, peste

Nu, nu plâng, mi-a răspuns Măicuța bătrână, Cu brâul de lână. Numai uneori simt că obrazul meu E pământul Pe care s-a prăbușit Meșterul

Încă se mai nasc În Egipt chipuri Asemănătoare lui Ramses Sau Tuthancamon Se nasc direct măști. Prestigiul tradiției.

Caută câte un lucru, Caută cu disperare Până își pierde ochelarii. Atunci începe să răscolească pământul După ochelari. Îi caută până – Și

M-am închis în casă, Am oblonit geamurile, Am astupat gaura cheii Și am dat drumul la autocenzură. Până la glezne, Până la genunchi, Până la

Simt că mă urăște cineva, Spune șoricelul în ghearele pisicii, Întorcând speriat capul În toate părțile. - E laba mea - mormăie superior

Adevărul iese la lumină Extrem de încet. După tehnica mișcărilor descompuse și putrede Untdelemnul iese la suprafață Numai după ce-a fost înnecat.

Rămâi sculptată în aer, Mâinile mele Au umplut camera de forme Voi dormi cu fantomele tale, Ca un Hamlet năpădit de tați. Poate că ar trebui

Trec pe cer, în formă fixă Cocorii, Sonetele țăranilor.

Când a naufragiat antichitatea Nu apăruseră încă sticlele Și tot ce era mai de preț pe acolo A fost făcut sul În niște nume proprii Cărora li

Bat un cui în liniște, Liniștea e atât de densă Încât poți să bați în ea un cui Și s-agăț de el un streang. Și să-mi bag capul în liniște Și să

Mă simt bine cu voi, Fantome. Fantoma tatălui meu, Care vine până dincoace De nașterea mea, Fantomele bunicilor, Care rămân cu câțiva pași

Mă doare ce nu doare, Mă doare ce nu se pipăie, Ce se aude, ce nu se aude, Mă doare, mai ales, ce lipăie. Mă doare ce nu lipăie, mai ales, Ci

Le bélier aux cornes recourbées Par 24 fois recourbées de tous les côtés, Recule de quelques pas, prend son élan, Puis charge et fonce sur une

J’observe avec intérêt Le combat que livre l’instinct à la vie, Au génie de la mort. La vie met en œuvre mille et un subterfuges La mort

Seul, un fil d’araignée Pend du haut plafond, Exactement au-dessus de mon lit. Jour après jour, je m’aperçois De ce qu’il descend toujours

Au chevet du grabataire Rien que le chevet. Il relève sa tête de là-dessus Et, comme s’il le voyait en première, Il lui demande d’une voix éteinte

Il est parti sans prendre la peine de vérifier S’il a éteint le gaz Ou s’il a fermé les robinets d’eau courante. Il n’est plus revenu sur ses