Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os

el nu știa ce broască are cheia dar era domn așa se prenumea el deschidea și închidea de-aceea a vrut s-o vîre și-n urechea mea el era tare

Să nu-ți faci chip cioplit din mine și nici să nu te-nchini sub fum înalt. Frumusețea mea de bronz păgân rămâne un idol pentru cerul

Cândva, într-o câmpie legendară, un vechi castel de bronz tânjea sub prav. Durerea-l bântuia ca o fanfară pe dinăuntru și pe dinafară, căci

exista o multime de chipuri in care n-am sa te pot pastra exista milioane de cuvinte ce-mi vor putrezi in ureche exista o iarba care se

O, ce nalt naufragiu! Singura luntre are vîsle de pene.

atît de puțin că prisosul inundă atît de durabil că a și dispărut ca gemenii-n nucă stau evii-n secundă popoare întregi locuiesc un sărut atît

I Gong flasc. Dar eu nu \"meditând la secoli ca scoicile\" ascult cum clipocește Istoria: - ci ulcerat, cu ochii măriți de sare, și ținând în

Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea, cântă dintr-un flaut de

Nascut in cer,dar exilat de Tine pe-acest pamant de spaime si infrangeri, ce-ai vrea sa fac? Sa-nfasor in suspine caderea din gradina Ta cu

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât

Tu, Doamne, geometrul unui Cerc spre care tind atâtea seminții de noi figuri, - pe mine care- ncerc să pier în Tine, ai să mă susții? N- aștept

Cum să te-ntâmpin, Doamne,- cu ce rugă Ai fost copac acum ești buturugă. Vrei să mă scol eu însumi din genunchi să-ți fiu coroană verde, să-ți

Vai! Chipul Tau si-asemanarea Ta,- cum mi s-au scurs de pe obraz... Cu cine mai seman eu acum? Sunt o

Cand poporul acesta tembel va plati pentru tot, pentru toate, ce vei face, Stapane, cu el in teribila Ta bunatate? Cu venin concentrat de

Vă spun: \"E neagră\", însă nu e neagră. Vă spun: \"E cioară\", însă nu e cioară. Ordinea ciorii negre este alta. Vă spun: \"E verde\", însă nu

Doamne, aș vrea să- ți spun Tu, cum i- aș spune celui ce- mi pune povara lui groaznică- n spate. Doamne, dezbracă- Te- n ceruri de

Asemenea calugarilor, care la zarea lumanarii ani de- a randul recopiau pe pergamente- nscrisuri pe care, fara- a le pricepe noima, le asezau in

Tu n-ai să- mi fii, Divinule, aproape cât timp, citind ce-am scris, nu Te descopăr ca literă a mea, și ca cerneală cu care scriu muindu- mi pana-

În balanța de spumă a prunilor, seara, nebătută erai, ca o inimă-n rouă. Cum venea-nverșunându-se taurul: fruntea izbucnea delirant printre

El nu e această lumină, nu poate. El nu e un lucru în sine, ci toate. El are-opintiri și reacții netoate. Citiți-l încet. El e însuși

Iata-ma in Tine ca Iona in chit. Ce multimi turbate m-au azvarlit in mare? Cui sa-i fiu datornic de-a ma fi ochit vestitor al unei lumi in

Ca pe-un înger în lesă poetu-și plimbă tolba cu pene de scris.

Nimeni nu va ști că suntem tot atât de aproape și că, seara, sufletul meu, ca țărmul care se modelează din ape, ia forma uitată a