Ștefan Augustin Doinaș
(n. 26 Apr 1922)
"26 aprilie 1922 – 25 mai 2002 Născut în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ștefan Augustin Doinaș a fost unul dintre poeții cărturari, o"
Mistrețul cu colți de argint
Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os
Astăzi ne despărțim
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât de
cheia
el nu știa ce broască are cheia dar era domn așa se prenumea el deschidea și închidea de-aceea a vrut s-o vîre și-n urechea mea el era tare
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea voința mea tot una așa precum am spus copilăria dulce ca mierea și ca floarea și timpul abstracțiune de
Doar tu
Când omul, prăbușit, la început, în iarba dușmănoasă și-n țărână adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană, miresmele ce se-nălțau din lut și,
Elegie
1945
Candva fecioarele acestui astru ieseau sin casa, gangurind abia, purtand pe umeri ca un scut albastru o frumusete limpede si grea. Iar umbra ei,
Don Juan în delir
O, de-aș ajunge să adorm odată!... Mă doare ochiul de minuni și fum. Vreau să se-ntoarcă toate și să bată, să salte inimile vechi din
Elegie în gamă majoră
Să nu-ți faci chip cioplit din mine și nici să nu te-nchini sub fum înalt. Frumusețea mea de bronz păgân rămâne un idol pentru cerul
Balada întrebării lui Parsifal
Cândva, într-o câmpie legendară, un vechi castel de bronz tânjea sub prav. Durerea-l bântuia ca o fanfară pe dinăuntru și pe dinafară, căci
Poezie și experiment
„(...)În peisajul liricii noastre tinere, încurajarea și promovarea diverselor stiluri poetice este expresia interesului față de tot ceea ce este
Poetul ca negustor de zăpadă
O dată cu-nceputul primăverii, cînd neaua piere și copiii, dornici să rîdă de cei mari, găsesc în locul troienelor doar frați, părinți - doar
Sf. Gheorghe cel fals
Acum vreo cîțiva secoli într-o seară, trimisul diavolului pe pămînt intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară, purtînd la glezna vînătă de
Exista
exista o multime de chipuri in care n-am sa te pot pastra exista milioane de cuvinte ce-mi vor putrezi in ureche exista o iarba care se
Astăzi ne despărțim
Astăzi ne despărtim Astazi nu mai cantam, nu mai zambim. Stand la inceput de anotimp fermecat, astazi ne despartim cum s-au despartit apele de
Urma
Mi-e sufletul ca marea ce-adesea impresoara o urma nevazuta de nimeni in nisip. E oare talpa celui care-a trecut aseara? Sau numai prevestirea,
Caligrafie japoneză
Septembrie
O, ce nalt naufragiu! Singura luntre are vîsle de pene.
urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia codrul din creștete Dumnezeu mă soma c-o nuia moale: rostește-te! mă rosteam însă cum să-mi
Oracol mut
Da: scoica moartă, peștera adîncă răsună ca o inimă. Dar ce-i maimuțăritul glas născut din stîncă, sau zvonul din cochilii, pentru cei ce vor să
Arie și ecou
atît de puțin că prisosul inundă atît de durabil că a și dispărut ca gemenii-n nucă stau evii-n secundă popoare întregi locuiesc un sărut atît
Mică baladă cu bufnițe
Trei bufnițe îmi ciuguleau azi-noapte, privirile. - Ah, sînt aproape coapte: le-a pîrguit cu grijă (zicea una) chiar viermele ce-mbujorează
Acvarium (fragmente)
din Vânătoare cu șoim (1985)
I Gong flasc. Dar eu nu \"meditând la secoli ca scoicile\" ascult cum clipocește Istoria: - ci ulcerat, cu ochii măriți de sare, și ținând în
Lupul singuratic
Iubita printre arbori nu se ivește. Jos, într-o rîpă umbroasă ca-ntr-un ungher, stau dumnezeiește bătut leneș de-un vînt ca și mine
Puiul de struț
Cu capul scos din găoace ca un breloc, Sfîntul Ioan se desface speriat de ceas și de loc. E ud și gălbui. E nădușit. Ghearele încă nu i-au
Poem
La inceput a fost cuvantul IUBIRE. Respiratia ta ajungea pana la mine stranie, ca o adiere de vant, iar vantul staruia in juru-ne ca o respiratie
Zeii batrani stiu inca sa petreaca!
Iubiti colegi purtand acelasi hram! Sunt patruzeci de ani - o vesnicie! De cand, intaia oara, ne porneam De-aici, ca o superba herghelie De
Natură moartă
Fructele din tablou sînt un adio. (Pe masă, copiile lor zbîrcite agită-n vînt batiste-aromitoare.) Albastru, verde, indigo vor arde orașele
Urmașilor mei
O, voi, urmași, împrospătată gardă în juru-acestui preaumil pamânt! Lăsați-mi încă inima să ardă aici, adânc, sub lespezi de pământ. Eu sunt
Mistrețul cu colți de argint
Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea, cântă dintr-un flaut de
Jurnal de bord
Am pornit spre Absolut, ca vestitul Columb spre Indii. Vom avea măcar norocul de a descoperi o nouă Americă?... Lord DUNSANY Să nu vorbim
Ninsoarea
Văzduh nevârstnic. Stau și-ascult O mută convertire-n lucruri. Decembrie-mi vestea, demult, Acest pojar de involucruri Suflate ca din nări de
Orologiul de gheață
La cumpăna nopții, eu sui într-un turn. Paingi, cucuvăi înțelepte se-ntrec să-mi opreasca urcușul nocturn de strajă pe strâmtele trepte. Dar nu
Strajă zadarnică
Arcașul și oșteanul și feciorul păzesc pe castelan care le-a spus: - Să nu lăsați nici umbra, nici piciorul, nici aripa s-ajungă până
Omul cu compasul
Am zgâriat aseară pe nisip formula unei alte ordini, care conține-al lucrurilor tainic chip, cel fără de ruină și mișcare. Aici, acest inel
Vestea
Șoarece sarind din gura-n gura (pentru cei cu suflet de copil ce-au ieșit pe brânci, printr-o spărtură, din cetatea lor, și vin tiptil;
Instantaneu
Îmi plac fotografiile - la ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare își ține-n gură halca ei de timp. Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
Vânătoare de șoim
în zori de zi când cea din urmă stea este sătula de isprăvi nebune un prinț al vânătorii povestea și-un gramatic nota ce i se spune \"mai
Psalmul XIX
-psalmi-
Nascut in cer,dar exilat de Tine pe-acest pamant de spaime si infrangeri, ce-ai vrea sa fac? Sa-nfasor in suspine caderea din gradina Ta cu
Ștafeta
Laudator temporis acti? Dimpotrivă: sprintena, mima mea paște zina de mâine. Înnebunită de nașteri, zarea cu pântecul flasc respiră ca un
Azi ne despartim
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât
Psalmul LII
Tu, Doamne, geometrul unui Cerc spre care tind atâtea seminții de noi figuri, - pe mine care- ncerc să pier în Tine, ai să mă susții? N- aștept
Miercuri
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretul
Marea
El cântă pe țărm. Perfida, unda mării s-alintă. Ea zicea: Mă simt silfidă, prinde-mă - și sunt a ta... Marea chicotea: - Ha! Ha!... Și-a
Psalmul I
Cum să te-ntâmpin, Doamne,- cu ce rugă Ai fost copac acum ești buturugă. Vrei să mă scol eu însumi din genunchi să-ți fiu coroană verde, să-ți
Psalmul IX
-psalmi-
Vai! Chipul Tau si-asemanarea Ta,- cum mi s-au scurs de pe obraz... Cu cine mai seman eu acum? Sunt o
Psalmul LXVI
-psalmi-
Cand poporul acesta tembel va plati pentru tot, pentru toate, ce vei face, Stapane, cu el in teribila Ta bunatate? Cu venin concentrat de
Poemul ca loz câștigător
din Foamea de unu (1987)
Vă spun: \"E neagră\", însă nu e neagră. Vă spun: \"E cioară\", însă nu e cioară. Ordinea ciorii negre este alta. Vă spun: \"E verde\", însă nu
Psalmul V
Doamne, aș vrea să- ți spun Tu, cum i- aș spune celui ce- mi pune povara lui groaznică- n spate. Doamne, dezbracă- Te- n ceruri de
Psalmul XIII
Asemenea calugarilor, care la zarea lumanarii ani de- a randul recopiau pe pergamente- nscrisuri pe care, fara- a le pricepe noima, le asezau in
Psalmul XXX
Tu n-ai să- mi fii, Divinule, aproape cât timp, citind ce-am scris, nu Te descopăr ca literă a mea, și ca cerneală cu care scriu muindu- mi pana-
O balanță de spumă
din Foamea de unu (1987)
În balanța de spumă a prunilor, seara, nebătută erai, ca o inimă-n rouă. Cum venea-nverșunându-se taurul: fruntea izbucnea delirant printre
Poemul ca somație a lecturii
din Foamea de unu (1987)
El nu e această lumină, nu poate. El nu e un lucru în sine, ci toate. El are-opintiri și reacții netoate. Citiți-l încet. El e însuși
Psalmul LXXXXIX
Iata-ma in Tine ca Iona in chit. Ce multimi turbate m-au azvarlit in mare? Cui sa-i fiu datornic de-a ma fi ochit vestitor al unei lumi in
Inspirația
Ca pe-un înger în lesă poetu-și plimbă tolba cu pene de scris.
Astăzi ne despărțim
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât de
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de os
Marea
El cântă pe țărm. Perfidă, unda mării s-alinta. Ea zicea: Mă simt silfidă, prinde-mă - și sunt a ta... Marea chicotea: - Ha! Ha!... Și-a
Ștafeta
Laudator temporis acti? Dimpotrivă: sprintena, mima mea paște zina de mâine. Înnebunită de nașteri, zarea cu pântecul flasc respiră ca un golf
Astăzi ne despărțim
Nimeni nu va ști că suntem tot atât de aproape și că, seara, sufletul meu, ca țărmul care se modelează din ape, ia forma uitată a
Mistretul cu colti de argint
Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea. Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea, canta dintr-un flaut de
