Fara titlu
Vocea rãnitã Strig prin gândurile mele înfierbântate Înghițite-n pustiul sângelui funest de altunde Unde-mi vãrs lacrimile mele dezlãnțuite De inocența siluetelor
MNMarina NicolaevPădure carnivoră
Fiecare nuanță Amplifică ritmul După voia vântului Colina imobilă Îngenunchează între mușchii timpului Aceasta nu este aici Decât o suprapunere de dorințe Guri dedublate la
MNMarina NicolaevPădure efemeră
Suflarea sa duce cu sine tot cu mult înainte ca flacăra să nu se stingă în zori Departe se întinde un orizont confuz de sevă de cenușă și de lacrimi Se spune că absența nu este decât o iluzie dacă
MNMarina NicolaevPădure ancestrală
Pădurea ne călăuzește până la ceea ce suntem își aminti-va oare de-această îndelungă tăcere după vifor de ultima înlănțuire între gheață și foc Nopți străvechi dinaintea cuvântului dinaintea
MNMarina NicolaevPoem
Nu sunt din această rasă nici din alta de niciunde Eu nu am nici sfârșit nici început Sunt zaua din marele lanț conectat la evoluție Nici mai mult nici mai puțin Decât o pulbere de
MNMarina NicolaevPoem pentru Noul An
Nimic nu e mai mângâietor decât a scrie pentru voi Noaptea coboară și sfeșnicul luminează Anul Nou Pe umerii noștri Purtăm întreaga umbră a lumii Câteodată Aburitoare precum bucatele de
MNMarina NicolaevPoem
Prin foc se făurește gheața Pas cu pas clipele subzistă Imaginii legănându-se în gol furate de noapte Poem învățat pe de rost acesta sau un altul Tatuat pe spate precum forma
MNMarina NicolaevExperiment în fața oglinzii
traducerea aici dincolo de poezie s-au ridicat cartiere pline de interjecții marșuri funebre focare de gunoi pe străzi abandonate în plină zi prin distopia acestei singurătăți colective în fiecare
MNMarina Nicolaevhelioză
port vara pălării mari de soare umbrită de-o liniște incinerată sub frunze dincolo de încăperea lanului de grîu - pictură impresionistă crescută amorf pe retina memoriei - plutesc din ce în ce mai
MNMarina Nicolaevhelioză II
Motto: ...de altfel, spune-mi, ce este gelozia, decât o asoreală, îndesoare, insolație, o expunere îndelungată și tulburătoare la dragoste? dincolo e pasajul de trecere maculat ce poate instaura o
MNMarina Nicolaevtop secret
îi scriam pe colțul zilei doar abrevieri despre cealaltă parte din mine Rouleau, B., Villages et faubourgs de l'ancien Paris: histoire d'un espace urbain, Paris, 1985 el decora noaptea într-o păpădie
MNMarina Nicolaevelegie pe linia de centură
încă o toamnă intoxicată cu monoxid de carbon în afara oricărui pericol doar timpul rămâne punctul forte din chirurgia plastică happy meal peste costurile iernii care vine o să zidesc scâncetul
MNMarina Nicolaevzidirea
mi-e sufletul deseori încăpere de sare adăpostind sub foșnet oceanul acolo sub grinzile cerului credința e tot ceea ce rămâne eu am ridicat norii desculți până la tine doamne tu ai zidit
MNMarina Nicolaevcântec de legănat grâul
mi-am dezbrăcat ultima cămașă de dragoste și-am împăturit-o cu aripi cu tot am pus-o în bibliotecă între clasicii sărutului orb pe rândul de sus lângă rozariu unde ajung numai în vârful
MNMarina Nicolaevomotetie
mările se pierd desfigurate nu mai recunosc tăcerea arhipeleagului despre care se scriu încă poeme de ceață se întorc cuirase de ploi ruginite din alt echinocțiu prin oasele navigatorilor spălate de
MNMarina Nicolaeveclipsă
ai pierdut vreodată pe cineva la amiază între două săruturi mările se retrag din arhipeleaguri și tu știi că nici un continent nu mă însingurează mai mult ca această neliniște cronică în
MNMarina Nicolaevdiversiune ieftină dragostea…
ne-am pierdut dreptul de a supraviețui în lumea civilizată nimeni nu a demolat schitul bunei-cuviințe doar noi am plecat dincolo cu umbrele incinerate sub braț în urne swarovsky nevroza
MNMarina Nicolaevtoamna fără de îngeri
dragostea este doar suferință articulară în care nostalgia aderă târzie uneori pare un alt portret în bustrofedon decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră nu mai urcau muntele uitat cerul se
MNMarina NicolaevFirst you cry
iată nacela și visul destrămate prin burgul orbilor de toate cuvintele clopote amare vor respira peste ultimul însoțit dincolo de facerea ta dintre coastele și pântecul norului albastru - când
MNMarina NicolaevCompendiu despre grădini
pietrele acestea sunt pe măsura țărmului plâns ele doar par desprinse din proiecția valului nu se identifică doar răsuflarea ta udă mai străpunge conturul leandrilor nu sunt decît două ipostaze
MNMarina Nicolaevde ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creștet?
de ce vinzi păsări Ioane, muntelui fără creștet? am văzut norii la amiază și te-am vândut când îți creșteau prigorii și mierle prin suflet alții strigau că-s îngeri lepădați din
MNMarina Nicolaevploaia neagră
îngerul fără suflet, eu fără înger cu aripile ude pe banchiza de nori mânăstire de carne și spaimă ziduri mărturisesc ploaia neagră din zori iubește-mi aproapele ți-am strigat
MNMarina NicolaevPictorul de poduri
eram în ultimul tramvai purtând șevaletul demodat și dacă îți spun cum pictam din nou pe furiș peisajul uitat despre lumea întoarsă din mine prin camere cu oglinzi acoperite de
MNMarina NicolaevImpromptu
ți-au deschis pântecul de mireasă dintr-un singur gest rotund era plin de fluturi verzi înmiresmați ilang ilang troițe zideau la căpătâi blajinii numai eu auzeam cum viermuia timpul prin el
MNMarina Nicolaev