Exercițiu de imaginație

Rețeta acestei cărți e simplă: începe ca un roman polițist comun, din acelea de care cumperi în gări, trei la un preț de nimic. Nick Belane e detectivul pe care numeroase filme polițiste l-au impus minților noastre, este exact tipul pe care mi-l imaginez când spun: detectiv particular american. Știam când am început cartea că aparențele mă înșeală. Aceasta NU e o carte polițistă. Belane NU are nimic tipic în ființa lui. Anchetele lui NU urmează tiparul clasic, așa că... Toate cazurile lui sunt ciudate, așa încât n-am prea observat când pe lista de bizarerii s-a strecurat adevăratul scop al căutărilor lui. Iată: 1. de aflat dacă scriitorul Céline (teoretic mort în 1961) nu trișează și este încă în viață. Client: Doamna Moarte, frumoasă precum mi-o imaginez și eu. 2. de localizat Vrabia Roșie. Client: necunoscutul domn Barton. 3. de aflat dacă tânăra și jucăușa doamnă Cindy Bass își încornorează soțul. Client: domnul Bass. 4. de alungat superba extraterestră Jeannie Nitro aflată într-o misiune de colonizare a planetei. Client: domnul Grovers, propietarul unei companii de pompe funebre. N-o să-ți spun cum ițele celor patru cazuri se încurcă și se luminează treptat. Nici câte cadavre rămân în urma detectivului, nici care e deznodământul fiecărui caz în parte. Nu uita că totuși Nick Belane este cel mai mare detectiv în viață. Și mai ales nu uita că deasupra tuturor: a vieții, a morții, a inteligenței și luptei stă Soarta, conducându-ne cu un zâmbet condescendent pe calea stabilită. Și cum trenul urmează cele două șine până în gara finală, tot astfel tu, muritor buimăcit de spectacolul lumii vei păși pe calea destinului tău fără întoarcere și fără scăpare. Să nu uit: ia pix și hârtie, cititorule, îmi ești dator cu un mic exercițiu de imaginație.