Poezie
De martie
1 min lectură·
Mediu
În ziua aceasta de opt pielea ta miroase a fragi și cu miere
sânul tău este
un
măr
mic
și
mai
mult
lampa ascunsă de pe trup; lampa ta;
am întors iarăși ceasul de deasupra dormezei
și l-am potrivit după cum mi-au crescut oasele alături de tine
astăzi nu cred că ți-a văzut nimeni genunchii
poate doar o iconiță cu Ioan în piei rupte și orologiul de deasupra dormezei
ești femeia mea
te-aș dansa prin odaie, covrig, cu genunchii la gură
îmi pari acușic un înger domestic frumos, care plânge de îi cad toate oasele,
îți
mai beau puțin vin de vineri/ de sâmbătă
pentru că e martie și martie poartă cu ea o spadă de flori cu care se joacă în fereastră
din loc în loc sunt spații rotunde/ fereastra respiră din plămânii ei ciuruiți
și tu
zdrențuită și-n zdrențe de apă/ după cum se topește zăpada/ veșmintele tale prea strâmte
și
tristă
și
cu
pielea
lăptoasă
e prea multă zăpadă - iar eu nu te-am iubit niciodată destul
amândoi, draga mea, suntem un genunche frumos și căzut din lumină, gemenis,
vin
să te sărut pe genunchi.
sânul tău este
un
măr
mic
și
mai
mult
lampa ascunsă de pe trup; lampa ta;
am întors iarăși ceasul de deasupra dormezei
și l-am potrivit după cum mi-au crescut oasele alături de tine
astăzi nu cred că ți-a văzut nimeni genunchii
poate doar o iconiță cu Ioan în piei rupte și orologiul de deasupra dormezei
ești femeia mea
te-aș dansa prin odaie, covrig, cu genunchii la gură
îmi pari acușic un înger domestic frumos, care plânge de îi cad toate oasele,
îți
mai beau puțin vin de vineri/ de sâmbătă
pentru că e martie și martie poartă cu ea o spadă de flori cu care se joacă în fereastră
din loc în loc sunt spații rotunde/ fereastra respiră din plămânii ei ciuruiți
și tu
zdrențuită și-n zdrențe de apă/ după cum se topește zăpada/ veșmintele tale prea strâmte
și
tristă
și
cu
pielea
lăptoasă
e prea multă zăpadă - iar eu nu te-am iubit niciodată destul
amândoi, draga mea, suntem un genunche frumos și căzut din lumină, gemenis,
vin
să te sărut pe genunchi.
058.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “De martie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14121758/de-martieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEIEIulia Elize✓Mulțumesc mult editorului pentru recomandare, pentru însemnul cu roșu! M-a bucurat!
0
BGpoezie de o feminitate suava, cu un mod de constructie interesant, ca o colonada, care da impresia unei respiratii scurte, sacadate, cat sa mai iei o gura de aer si apoi sa continui a dansa alert, "prin odaie, covrig, cu genunchii la gură". Ce poate fi mai duios decat "un înger domestic frumos, care plânge de îi cad toate oasele"...?
remarc totodata regionalismul ”acușic” care dăo savoare aparte poemei.
remarc totodata regionalismul ”acușic” care dăo savoare aparte poemei.
0
IEMulțumesc pentru popas, a fost un poem scris cu destulă râvnă, mă gândeam că e numai potrivit să fi scris acum pe tema dragostei, cum martie aparține în speță femeilor și florilor, și poeziilor care le fac lor cinste. E bine să scriem și să ne transpunem prin tema dragostei așa; știm, lumea este plină de frivolități și de gesturi inutile, dacă nu ar fi dragostea, ce ar mai fi... Poate doar un nour întunecat și fără grai, ori pustietate. Un blanc insurmontabil, unul care nu se (mai) poate depăși. Asta ca să plasticizăm puțin nonsensul care ar apărea dacă nu ar mai fi iubirea așa cum e... Adică foarte frumoasă.
Vă mai aștept, desigur, pe la mine prin pagină!
Vă mai aștept, desigur, pe la mine prin pagină!
0
MADistincție acordată
La inceput am crezut ca se vb despre mama ta, apoi am vazut ca e despre un altfel de dragoste, un poem scris frumos chiar daca unel meetafore sunt vadit cautate, substantial poemul castiga, contructia mai se leagana pe ici pe colo, apoi nu inteleg versificatia aceasta asezarea lui in pagina, oricum placut
0
IEMihai, e bine că ai dus poemul, totuși, cu bine până la capăt! :) Și că a plăcut! :) Eu așa zic, nițel șugubăț! Și, lăsând gluma aceasta nevinovată la o parte, îți mulțumesc pentru trecere, însemnare, și strălucitorul felinar care e plăcut luminător...
Mai e mult de scris, mai e de învățat (mereu) și de adnotat, pe marginea oricărui text, asta e, cu anii (și noi, adică autorii) ne vedem textele cu alți ochi și probabil poemul și impresia, după sufletul și mintea fiecăruia... Of, sunt cazuri care după ani șterg. Să ne abținem, zic. Adică să facem asta...
Îți Mulțumesc!
Mai e mult de scris, mai e de învățat (mereu) și de adnotat, pe marginea oricărui text, asta e, cu anii (și noi, adică autorii) ne vedem textele cu alți ochi și probabil poemul și impresia, după sufletul și mintea fiecăruia... Of, sunt cazuri care după ani șterg. Să ne abținem, zic. Adică să facem asta...
Îți Mulțumesc!
0