| + samuraiul poet | Dan Mitrut [08.Sep.03 23:29] |
| ia te uita!!! de data asta mai aproape de traditie, Nexus scoate o pasarica de toata frumusetea :-) un gest reflexiv si o imagine finala. e mai mult o intoarcere spre sine, la gestul adamic al numirii Cosmosului. redenumit pasare, imposibilul coboara din abstractiune pura in zbor. astfel intrupat, ma gandesc la condorii care traiesc pe muchia imposibilului pe piscurile infipte in cer ale Anzilor, la Icar si Dedal si de ce nu la aripile lui Vlaicu. pe acesta din urma imposibilul l-a rapus. imposibilul devenit posibil cere uneori jertfa suprema. "rauile lunii", aspect al imposibului. raurile luminii. superba imagine. la mai multe Nexus. samuraiul poet trebuie scos la lumina. Mag, cu respect | |
| = Multumesc dan | Radu Tudor Ciornei [08.Sep.03 23:47] |
| Magule multumesc pentru apreciere si deslusire. Mai ales ca vin din partea ta un atit de bun cunoscator intr-un stil in care eu abia ating suprafata. Chiar intentionam sa scriu mai multe haikuuri pentru ca muza m-a lasat cu ochii in tavan(bine ar mai fi :)))) | |
| = desincarnat | liviu dascalu [09.Sep.03 00:04] |
| Blaga spunea despre poezia lui Barbu e o pasare care se tot inalta, pana acolo unde, nemaiavand aer, cade. Spunea, nu scria, asa ca din auzite... (si nici nu ar avea dreptate). Aici, "imposibilul" este o astfel de pasare, "raurile lunii" e zona spre care tinde. Haiku-ul e o poezie prea scurta, nu e loc sau timp pentru incarnarea acestor fictiuni. Parerea mea. | |
| = ma repet | Dan Mitrut [09.Sep.03 01:23] |
| Liviu, Haiku-ul e o poezie prea scurtă pentru ca spatiul oferit de lipsa cuvintelor să se acopere de desteptarea în cititor a tuturor celor nespuse. În esență, cuvintele lui Okanishi Ichu, citat de Blyth, pun punctul pe i: “Împreunând ceea ce este cu ceea ce nu este, obținem un vers de vie, fremătătoare libertate. Acesta este adevăratul haiku.” Se accentuează aici o coincidentia oppositorum, eternul scandal pentru raționalistul îngust și sectar refuzând “gnoza” sensibilității deschise integral, unde termenii antinomici se împacă printr-o ciudată simbioză săvârșită prin redarea cât mai acurată, mai sesizantă a faptului concret înregistrat cu candoarea și prospețimea ochiului unui copil, însă pe fundal cu o anumită patină, aș zice, de atemporală vechime. Simțind până în rădăcini poemul lui Shoba: “Zvâcnind nainte, napoi / rândunica își lunecă umbra / pe poarta bătrână”, și mai ales incomparabilul: “Doar atât – încredere. / Nu se scutură petalele trandafirului / tocmai așa?” creionat de Issa, ne aflăm dintr-o dată într-o profunzime misterioasă, yūgen, care nu are însă nimic supranatural, care se încadrează perfect în viața noastră obișnuită, toți sugerându-ne, căci acest lucru nu poate fi decât sugerat, existența unei frății, unei comuniuni indisolubile între tot ce există și noi înșine, ne integrează într-o unitate infinită și nesecată ce ne destăinuie că “suntem poeți în măsura în care trăim pur și simplu” . | |
| = placut | ion amariutei [09.Sep.03 09:20] |
| as zice ca in haiku, prin schimbarea *scarii* la care este scrisa poezia se schimba si optica prin care este privita. asa cum ai izola, sub lupa, detaliul unui tablou cu mult mai mare a carui suprafata reala doar o *furi* cu coada ochiului. in cazul de fata, convertirea unei abstracte generalitati (imposibilul) intr-un element vizual cu rol de metafora mi se pare foarte reusita. | |
| = Pasarea U+rugaminte pentru mag | Stefana Daos [09.Sep.03 13:46] |
| Lut fara slavă, umed absurd. Umblu-n nelume, drumul e surd. Unde răzbate silnicul pas, lung peste creștet cântă un glas. Cântă prin ceața care căzu - veșnic deasupră-mi pasărea U. (Blaga) Mi-a placut mult haiku-ul tau Radu Nexus, mi-a "cantat" cam asa: râurile luminii de care pomenea magul, să fie vorba aici de o reconciliere (alchimică?) a contrariilor( imposibilul) luna=lumina din noapte, ea însăși fiind luminată, de fapt, de catre soare.Intotdeauna intr-o parte a lumii e zi. Râurile aceste mă duc cu gândul și la mareea pe care o determina fazele lunii. Redenumit , imposibilul, da, icaric si adamic-onomaturgic, pasare. Multumesc Magului pentru referintele la universul haiku din ultimele sale comentarii.Si am catre el rugamintea de a introduce asemenea materiale, in Biblioteca, in masura in care le are depozitate electronic. Binevenite si randurile lui I.Amariutei, care mi-au confirmat anumite intuitii.Ii multumesc si lui. | |
| = dialog | liviu dascalu [09.Sep.03 16:22] |
| A propos de "raurile luminii" de care vorbeste Magul: un vers dintr-o poezie din adolescenta - "lumina din noapte/ ca abur din cafeaua tare/ patrunzi in mine/ rotire/ ca un ucis in ape curate" -. Imi pare bine ca am deschis un dialog, ca l-am facut pe Mag sa ne vorbeasca. asdf, e, desigur,o problema de optica; dar eu nu vad, inca, "idei", in haiku, poate altadata, cu alte lentile. Stefana, poemul lui Blaga e foarte frumos. Nexus, astept si alte haiku-uri de la tine. Poate ca in timp o sa inteleg gramatica poemelor tale scurte. | |
| + hai ku mine | Andreea Drăguleasa [09.Sep.03 16:44] |
| Ochii minții fac Umbră lichidă lunii Utopii în zbor Andreea | |
| = cantec | Lucian Preda [09.Sep.03 23:46] |
| Cârd de cuvinte legate cu rimele toamnei fecunde | |
| = Hop și io!... | Sorin Olariu [09.Sep.03 23:52] |
| EVAPORARE... sub talpa-mi de foc covorul tău de lacrimi- roua plecării | |
| = Raurile lunii | Gabriel Nita [10.Sep.03 02:22] |
| Mie nu prea imi place cum suna "raurile lunii". Si prea mi se pare fortata legatura cu pasarea. De fapt nu fortata. Ci banala. | |
| = schimbat lentile | liviu dascalu [10.Sep.03 14:48] |
| asdf, mi-am schimbat lentilele, la sugestia ta. Doar ca nu e vorba de lentilele de la ochelari, m-am dus la un observator astronomic. Eu, obisnuit cu haiku-ul facut din imagini vazute cu ochiul liber, am crezut ca aici e vorba de "vazut" abstractii, "idei". Ceea ce nu e cazul, mi-a picat si mie fisa, in fine. E un haiku umoristic. "Imposibilul" nu e o fictiune logica, aici, iar poemul nu elucubreaza despre esente platonice. E vorba despre imposibilitatea de a vedea "raurile lunii", foarte simplu spus. Apropierea realizata prin lentilele de care vorbeam apropie acele rauri pana cand ajung sa planeze in atmosfera ca niste... pasari. Foarte amuzant. Nu mi-au placut niciodata rebusurile si nici integramele (dar mi-a placut I. Barbu). Mi se pare ca doar asdf a prins ideea. Ceilalti au recurs la autosugestie. | |
| = Posibilitarea imposibilului! pentru Dl Claudiu T. | Nicolae Popa [18.Nov.07 22:19] |
| Orice posibilitate este posibilă din moment ce posibilul poate spera la o minimă posibilitate posibilă din clipa în care tot posibilul, oricît de prăpădit, poate deveni o posibilitate a iumposibilului posibil din care poate decurge oricând o posibilitate imposibilă care ar putea da o minimă șansă dposibilității posibile pentru o imposibilitate care nu are șansă să devină imposibilă pentru că ceva imposibil oricum nu e de prevăzut din moment ce nu există ceea ce face imposimbilă posibilitatea a ceva care poate pica pe aici ca iposibil în contextul imposibilitățiclor care nu au cauzat o imposibilitate posibilă contextul unor imposibilități care ar face măcar cu ceva posibil un text imposibil. Așadar, iposibilități nu există! Fiindcă nu există posibilități! Adevărat, totul se bazează pe imposibil. Și de aici imposibilitățile cele mai imposibil posibile cu neputință. Hai c-am zis-o! Citez integral poemul/haiku întîmplător întîlnit paici: "Imposibilul Redenumit pasăre Râurile lunii" | |