| = Elena, | Nicolae Popa [27.May.07 22:03] |
| Nu doar ca semn de trecedre, ci mai curînd ca semn al prețuirii celor mai profunde momente ale textului tău, remarc aceste spuse ale tale: "Aveam nevoie să dau vina pe călăul meu, ceea ce ma îngenunchia era ceea ce îmi dădea putere pentru următoarele săptămâni, trebuia să fiu ceea ce el spunea că sunt. Ajungi să îți iubești călăul prin forța pe care i-o dai asupra ta." Printre atîția comapnioni, deși aflați "În temnița tăcerii și a izolării" mai pune-l alături și pe întîrziatul de mine, care va tot trece pe-aici! | |
| = Nicolae | Elena Marcu [27.May.07 22:48] |
| Sunt bucuroasă că ai avut răbdare să parcurgi textul, știu cât de solicitante sunt uneori textele lungi, ca acesta, și, firește, că mă bucură înainte de toate, aprecierea ta pentru el. Cu atât mai mult cu cât, așa cum poate știi din sporadicele (e drept) mele comentarii la textele tale, ești unul dintre autorii pe care îi apreciez. Și pe care îi citesc, deși nu mereu declarat, constant.:) Mulțumesc. | |
| = Deși lung, textul merită citit în întregime | Dan Norea [27.May.07 23:37] |
| Inteligența mi s-a părut întotdeauna excitantă și, însoțită de dezinvoltură, a avut mereu efect afrodisiac asupra mea ai obligația fericirii. colecțiile adevărate și serioase presupun mai ales munca de sistematizare și clasificare Am făcut pe mine la serbare când hoarda de pitici cânta pe 25 de voci o chestie cu dragi părinți Sunt oameni de care nu te poți despărți peste ani, nu pentru că te-ar lega iremediabil sentimentele profunde de iubire, prietenie, recunoștință, ci pentru că îți amintesc într-un fel sau altul de perioada ta de glorie Mi-a plăcut tot textul, dar am spicuit câteva fraze în care mă regăsesc pe mine sau pe cineva din cei apropiați. Ai talent, ți-ai format (sau l-ai avut nativ) un stil fermecător. Felicitări ! P.S. Și mai presus de toate ai inteligență și dezinvoltură. :) | |
| = Eee... | Elena Marcu [28.May.07 00:33] |
| Norică, mă răsfeți, iar eu am de gând să mă prefac așaaa, cumva, că merit. Dacă acest text te-a adus în pagina mea, mă socot pe frecvența potrivită, mulțumesc. Ce colecționezi?:) | |
| = ;)) | Dan Norea [28.May.07 00:50] |
| Deși întrebare retorică, nu mă pot abține. Ce colecționez ? În niciun caz amulete sau femei, pentru un motiv foarte simplu: nu mă omor după amulete, iar femeile nu se omoară după mine. :) Aș putea spune halbe de bere și jocuri de șah din diverse țări. Dar nu mi se pare important. Îmi plac discuțiile prelungite cu persoane inteligente și dezinvolte. :) Poate asta fi numită o colecție ? | |
| + Don't cry for me, Argentina! | Hanna Segal [28.May.07 07:17] |
| Revenire in fortza care va sa zica:) N-am citit de mult ceva atat de bun (poate de la textul cu icoana). Chapeau bas! | |
| = parere | Anghel Pop [28.May.07 08:05] |
| Curge frumos textul, te incita sa-i urmaresti meandrele. Nu m-a convins pasajul iubirii dementiale cu Radu, tocmai prin hiperbolizarea pe care ar adopta-o orice povestitor ce vrea sa ne convinga prea tare ca a trait "iubirea vietii" intr-adevar. Tocmai prin aceasta exacerbare a dimensiunilor, paradoxal, suna comun. Pentru ca asa ar povesti oricine simte ca a trait o pasiune iesita din comun. Ca exercitiu de scriere creativa, cum ar fi povestit Cortazar acest pasaj, in "Sotron", de pilda? :) Tudor, Sonia, Tapu sunt personaje bine trasate, dinamice. Se impune o continuare, nu? | |
| = Șotron | Elena Marcu [28.May.07 09:08] |
| Norică, adevărat colecționar, aș spune.:), cu precizarea că ne-am putea lua libertatea să colecționăm orice, atâta vreme cât ne raportăm, probabil, la o intenție cel puțin(!) estetică.:) Hanna, îți mărturisesc, probabil cam sentimental pentru ora asta, dar am o scuză indestructibilă, abia îmi beau cafeaua :D, că, începând cu primul comentariu pe Agonia, acum vreo 2 ani jumate cred, (care, întâmplător sau nu, îți aparținea), generozitatea și umorul cu care ai trecut prin pagina asta m-au tras de mânecă uneori mai ceva decât comentariile critice.:P Mulțumesc.:) Anghel, binevenită intervenția ta, mă bucură din mai multe motive, dar am să-ți mulțumesc în primul rând pentru analiza acelui fragment și trimiterea la Cortazar, pentru că, sincer, nici într-o mie de ani nu cred că m-aș fi gândit să privesc din perspectiva asta. M-am așteptat să mi se reproșeze alte bube ale textului, de care, în parte, sunt perfect conștientă, și, tocmai din acest motiv, sunt recunoscătoare pentru comentariu, e ceva să ți se arate fix ce nu vezi singur. Și cred că ai dreptate. Acuma, că m-ai pus pe gânduri, sesizez chiar și o repetare a ideii, o oarecare insistență pe suprafață. Îh... | |
| = una alta | Nicoleta Tase [28.May.07 17:47] |
| Acum nu stiu daca e perspectiva unei femei, dar pe mine pasajul cu Radu m-a incantat. :) Deh, noi, femeile, suntem mai sentimentale. M-a incantat ceva ce regasesc de fapt si in amintirile mele: acea complictate pe deasupra capetelor celorlalti, oricat ne-am pierde intotdeauna ne regasim prin simplu fapt ca STIM, si unul si celalalt. Si gestul cuprinderii pe care mi-l amintesc atat de clar ca senzatie. Mie una mi-a parut autentic pentru varsta respectiva. Ce mi s-a parut putin prea literar a fost povestea Soniei, cred ca asa ar fi relatat in scris epidosul, dar nu la o masa cu prietenii. Adica am iesit putin din atmosfera. Oricum un text foarte foarte fain, care curge frumos, cu naturaletea care de altfel te caracterizeaza. | |
| = Ei, da | Elena Marcu [28.May.07 18:59] |
| Iată o observație care se întâlnește și cu percepția mea, cea referitoare la confesiunea Soniei. Problema însă a fost că, odată scrisă, n-am mai reușit (!!!) să o aduc din condei și să o armonizez cu textul și singura soluție pe care o vedeam era să o rescriu complet. Chestie pentru care nu mobilizez prea multe resurse și motivații, din multe considerente, care, desigur, nu-mi fac cinste, așa că le sar din voleu.:) Ar fi de-a dreptul idiot să spun că mă bucură confirmarea unei slăbiciuni a textului, dar spun că mă bucura confirmarea ta în privința propriului meu dubiu (chiar spuneam despre el și altele în răspunsul către Anghel). Deși nu prea reiau textele, țin cont de împiedicările anterioare și de sugestiile voastre și tot ce pot să sper este să se vadă în textele viitoare. Mulțumesc pentru păreri, aveam nevoie de ele. | |
| = Elena | Dănilă Florentina-Loredana [29.May.07 18:47] |
| Elena, și eu consider textul acesta unul foarte bun, ca, de altfel, tot ce scrii. Reușești să redai cu fidelitate sentimente, fapte, gânduri, să creezi atmosfera propice evoluției acestora. Și personajele, deși doar schițate, îmi par reușite. Nu mi s-a părut nimic forțat în tot textul (nici măcar povestea Soniei, își are rolul ei, cred eu). O singură observație aș avea: În loc de "Cred că dacă nu am fi părinți, am mai și gândi.", aș fi scris altfel: "Cred că dacă am gândi, nu am mai fi păriți" (cu sensul de "dacă am pune rațiunea înaintea sentimentelor pentru copiii noștri..."). Poate părea același lucru, dar nu este, prima formulare sună un pic răutăcios la adresa calității de părinte, și zău că e păcat. Mi-a plăcut mult acest text și te felicit. Scrii rar, dar bine. | |
| = Sonia | Anghel Pop [29.May.07 21:16] |
| Si mie mi s-a parut cam literaturizata povestea Soniei, cred ca o solutie buna ar putea fi recitarea actoriceasca a pasajelor monologale, astfel ne dam imediat seama daca intindem coarda in exprimare sau nu. | |
| = Biineee.. | Elena Marcu [29.May.07 22:38] |
| Florentina, mulțumesc pentru citire și aprecieri. Mă-ncurajează să recidivez. Sugestia ta e interesantă și absolut adevărată, însă conține alt mesaj decât am avut eu în vedere. Și, chiar dacă ți-a sunat răutăcios, el nu așa se vroia. Fiind o autoironie a personajului, s-a dorit doar o constatare dulce amară referitoare la micile exagerări, excese de zel, pornite din iubirea și dăruirea totală. Calitatea de părinte le presupune uneori și pe acestea, iar hazul (derâderea chiar, dacă așa sună) pe seama lor e simplă conștientizare, așa cum, în aceeași măsură, e asumarea lor. E doar un punct de vedere, firește, :) și chiar nu mă cramponez de fraza aceea, la o eventuală revedere a textului... cine știe... Mulțumesc, mă bucură semnul tău, te știu cititoare atentă a prozelor de pe site. Da, Anghel, rămâne stabilit și pentru mine că fragmentul are o formă prea literară. Am justificat eu într-un comentariu anterior cum de m-am trezit în situația asta, nu că ar fi și scuzabil, faza care mă încurcă este că una e să sesizezi ceva ce nu se învârte rotund și alta să îi și pilești colțurile. Am primit o încurajare și o sugestie acum vreun an pe site (de la Liviu Nanu), mă avertiza că pentru proză trebuie să ai răbdare și oase tari. M-a amuzat atunci, azi îi dau dreptate și râd mai puțin. Nu stau bine cu rabdarea, încurajator e (deocamdată) că am oasele întregi. Fragmentul ar fi trebuit rescris probabil, altfel, pur și simplu, pur și simplu!!!! nu am știut să îl aduc din condei, deși m-am învârtit un pic în jurul lui. Așa că aș adăuga la sfatul tău, cu recitarea, și punerea eventual la dospit a textelor încă nefinisate și reluarea lor. Greu, domnule, să le iei în serios!:) Mulțumesc pentru revenire, Anghel.:) | |
| = Repere | Adrian Dorie [31.May.07 21:44] |
| Reperele din perioada de glorie devin al naibii de importante in perioadele de cadere. Cat de bine lucreaza mintea noastra, infrumusetand peste masura acele evenimente simple care au compus vremurile de 'neuitat'... un adevarat sistem mental de auto-protectie. Nu sunt foarte atras de proza realista, fiind un adept al fictiunii rupte complet de realitate, dar stilul in care scrii e unul atragator, de calitate. Stilul imi aminteste de 'Arta Conversatiei', iar subiectul (pe alocuri) de filmul 'Bitter Moon'. Asta ca sa dau si eu referinte care sa-mi dovedeasca cultura generala extrem de vasta... | |
| = Hm... | Elena Marcu [31.May.07 23:04] |
| Dacă mi-aș fi imaginat că te am în vizită, scoteam recuzita horror, câțiva plutonieni, două trei vestale venusiene și, firește, cel puțin un criminal abominabil însoțit de voci mărunte și sâcâitoare ca muștele în jurul lui Taz (asta ca să vezi că nu ești singurul îmbibat de vastă cultură). Dat fiind comentariul tău meditativ – concluziv, cuminte și amabil, speculez că: ori te apasă conștiința că nu ai citit tot textul, ori te-a doborât vreo ploicică de vară și acum te-a moleșit febra, ori – Doamne ferește!- încerci un armistițiu. Nț! Fii pregătit să mârâi pe la ușa textelor tale, văd că ai aruncat momeală nouă, ceva cianură tot trebuie să fie pe acolo ca să-mi condimenteze ingestia. | |
| = Drept la replica | Adrian Dorie [01.Jun.07 00:31] |
| Detest cand sunt acuzat de fapte marsave... 'Ori ma apasa constiinta ca nu am citit tot textul' - este calomnia impotriva careia ma simt nevoit sa ripostez in mod public. A. Dorie, un scriitor contemporan promitator, obisnuia sa afirme ca 'Daca reusesti sa intelegi primul rand dintr-un text, atunci merita sa te chinui sa-l citesti pana la capat'. In cazul tau, nu a fost nici un chin. Mi-a placut in mod sincer. P.S. Ai o gramada de stelute. Intr-o zi vei deveni editoare, fara indoiala. Te supara atat de mult faptul ca ma gudur pe langa tine? | |
| = :)) | Elena Marcu [01.Jun.07 09:02] |
| Eu ți-aș sugera să nu exagerezi cu eforturile sau să le păstreazi pentru o cauză mai bună, întâi de toate pentru că, pentru o steluță, să fim serioși, ar trebui să mă lingușești mult mai angajat și apoi - și aici vine supriza și marea mea generozitate, da, știu, săru-mâna coniță, aleluia, aleluia - ți-o voi administra gratuit, când, desigur, într-o viață viitoare voi deveni steluțar. Singura problemă în toată această poveste este raționamentul tău. Și ți-am mai zis, dar pari încăpățânat. Așa că, te poți gudura liniștit, singurul avertisment este să nu ridici piciorul la gardul meu. | |
| = oferta de publicare | Raluca Lazarovici [04.Jun.07 17:35] |
| salut, Elena, este prima data ca iti scriu. de fapt nu sunt utilizator asiduu al site-ului, desi ar trebui. Am prea multe pe cap. Vin sa-ti propun sa publici ultimul text, Rapel, sau, altul care vrei tu/crezi ca te reprezinta cel mai mult in cadrul unui proiect la care lucrez impreuna cu grupul de doctoranzi de la litere al universitatii din padova. Intentionam sa publicam intr-un ebook proza scurta a unor tineri autori din culturile/literaturile pe care le reprezentam (in cazul meu este, evident, romana). Sigur, textul va fi publicat in italiana, traducerea putand fi a ta sau a mea. este un proiect non profit, adica noi platim din buzunar editura de dragul proiectului si pentru a face cunoscute voci tinere, mai ales utilizatori ai unor limbi "minore" europene. Nu te cunosc, dar imi plac textele tale, si daca nu ai depasit 30-33 ani (ca sa intri in categoria a ceea ce noi numim "giovani europei"!) ar putea fi primul pas spre a fi conoscuta/recunoscuta publicului italian. Spune-mi cat mai repede daca esti interesata. Raluca .Ps. Poti sa-mi scrii e-mail pe adresa [email protected] | |
| = Specificare | Raluca Lazarovici [04.Jun.07 17:58] |
| pss. Nu stiu daca s-a inteles ca proiectul este finantat de noi, doctoranzii si, poate partial, de universitate. bineinteles, tinerii scriitori nu trebuie sa participe cu nimic, decat cu propriul text. Raluca | |
| = step on the gas | felix nicolau [04.Jun.07 23:58] |
| iubita alandala, da afara introducerea si verbele-epitetele afective, ca sa ma pot indragosti de proza ta. speed it up, ti prego, ca ai cablu de acceleratie nervos | |
| = daca | Anni- Lorei Mainka [05.Jun.07 02:13] |
| eh, daca nu am fi parinti.....ce stiu ei , cei ce nu imbraca si dezbraca si cos nasturi.... poate ca ar trebui sa scriem in timp ce gatim, inspiratia ar fi condimentata si proza lit. stilata.... banal semn al unei ce nu gaseste nicicum ata si acul , chit ca de cumparat le cumpar des, dar nu ma pot abtine sa iti semnalez entuziasmul ptr rabdarea pe care ai avut-o scriind cele de mai sus iar de stil se ocupa cei ce le stiu .... scrie, vezi bine ca nu e chiar asa, numai ptr agonici | |
| = agonici, | Elena Marcu [05.Jun.07 09:43] |
| Raluca, desi am raspuns pe email, multumesc si aici pentru propunere. Felix, imi poti spune nu doar iubita alandala, ci si adorata alandala, pretioasa si mirobolanta alandala, pe scurt chiar majestate, dar daca vrei sa-mi faci cu adevarat un pustiu de bine, hai, chiar daca cer mult, zi-mi, domnule, si mie: scoate de exemplu... pentru ca... Intr-o fraza, acolo, pentru ca, oricat de mult ti-as aprecia ochiul critic si sugestiile, de care foarte adesea am tinut cont, nu m-ai luminat. Si ce folos cablul de acceleratie, marturisesc chiar ca sunt cam vitezomana, daca nu-mi functioneaza optim sistemul de franare? Anni, ma bucura trecerea ta pe-aici, asa cum am spus mai demult, te insotesc cu sau fara bilet de autobuz in calatoriile tale tot timpul. Cat despre rabdare... o aparenta. Textul e chiar cam fragmentat tocmai pentru ca nu am rabdarea sa-l sustin cap coada dintr-o suflare, asa ca, intre timp ba mi se schimba dispozitia, ba ma plictisesc, ba ma uit chioras la rezultat. Ca exercitiu insa, a meritat sa incerc si uite asa, cu incurajarile voastre, poate invat si lectia rabdarii. | |
| = instance | felix nicolau [05.Jun.07 15:56] |
| "Îmi amintesc și acum cu oarecare jenă și dezgust " ceva de genul asta. si mie mi se intampla, dar la recitire,incerc sa elimin aprecierile papilelor de tot felul | |
| = hmm | Elena Marcu [06.Jun.07 08:36] |
| ok, Felix, multumesc, nu am dat prea mare importanta acestui aspect, trebuie sa recunosc, asta ar presupune vreo jumatate de text.:) O sa am in vedere. | |