| = dana | carmen manuela macelaru [18.May.07 11:50] |
| viziunea ta despre poet e frumoasa si complicata, prea mult zbucium in jurul lui, eu il credean nai singur, dar si singur fiind tot complicat ar ramane, mi-a placut ca ei se recunosc intre ei,ca isi dar viata la schimb etc, frunos, meriti calea lactee. | |
| = frumos | Victor Țvetov [10.Dec.18 14:27] |
| aceasta e poezia care m-a bucurat cel mai mult, am fost mîhnit, mă simțeam prost și uite că s-a arucat în ochi aceast text. e duios, felicitări | |
| = răspunsuri | Dana Banu [18.May.07 12:22] |
| Carmen Manuela, nu e aici neapărat o viziune despre poet, am învățat, cu mare greu, e drept, să nu dau definiții niciodată, mă gândeam doar la prietenii mei, la mine și, de ce nu, la mulți dintre poeții boemi ce se pierd cu zâmbet intact într-o lume artificială aflată pe fugă și muuuuult prea fals serioasă:) ei, Victore, mă bucur să te văd pe aici, iată că reușim să ne bucurăm împreună la marginea acestei poezele cum spunea Dimitrie Stelaru cel printre poduri trecând îngerește: "Odată-poate cu înfriguratele zori vom sîngera Și spînzurătorile ne vor ridica la cer. Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă! Într-o zi vom avea și noi sărbătoare- Vom avea pîine, pîine Și-un kilogram de izmă pe masă." vă mulțumesc | |
| + Bun pentru rani | Adrian Suciu [18.May.07 12:48] |
| Pentru ca Dana Banu gaseste aici pina si partea frumoasa a mortii. Merita sa te agiti sa ai statuie macar stiind ca porumbeii se vor odihni pe umerii tai de piatra. :) Multa frumusete risipita cu generozitate prin tot poemul, o privire plina de tandrete si, surprinzator, candoare. Un poem care e bun pentru rani. | |
| = ... | Adrian Suciu [18.May.07 12:49] |
| PS. Atentie, ai un typo in versul 7. :) | |
| = isme vs izme | Vasile Munteanu [18.May.07 12:56] |
| în auritele palate deșertăciunea pătrunde cum nisipul pe gaura cheii și nici un "intrus" nu va sta la masa Poeților: îndestulare dincolo de fenomenalului de conjunctură și de cupiditate...; îmi place poziționarea aceasta, nici înăuntru, nici în afară, ci "undeva la marginea de sus" a efemerelor, a iluzioniștilor de cuvinte ("poartă joben și teniși au batiste fine de olandă/ și trei iepuri dansează grațios în fața lor"), care scot pe gură sensuri înaripate și/sau urecheate ("zornăindu-și lanțurile de slujbași ai patimilor vechi"). cu plăcerea lecturii, | |
| = păi, | Dana Banu [18.May.07 13:22] |
| ce să mai spun... Adriane, te salut:) adică îți spun servus și îți mulțumesc de aprecieri; Vasile Munteanu, trebuie să recunosc, de fiecare dată când îmi lași un semn în pagină mă suspectez de o reușită poeticească vă mulțumesc | |