| = Dansează Ștefan! | Nicolae Popa [28.Apr.07 13:01] |
| Poate că azi sunt cam cu toane, dar după ce că poemul acesta mi-a plăcut mult, la o relectură mi-am zis că mai bine începea brusc, cu această strofă demențial de pitorească: „regii și șambelanii schimbă polonicele între ei copiii îi trag înapoi deși nu mai cad bănuți de fildeș ca ieri” Mă rog, e doar o părere. Vorba ta: „nu oricine are un pistol în mână / este un răzvrătit” Mi-ar fi plăcut și un final mai precis, gen: „un indian bătrân meditând spre apus” sau mai știi... În orice caz, „în special la apus” dă o anumită notă de prețiozitate. Multe basme fracturise în continuare! | |
| = .... | ștefan ciobanu [28.Apr.07 16:16] |
| da, mândeam și eu la versiunea pe care și dvs. ați intuit-o. dar am mers pe o îmbinare, pe două straturi de poezie. desigur că este un experiment pe care sper să îl îmbunătățesc. cât despre final, sunt adeptul finalurilor abrupte, indecise. desigur că și varianta dvs. nu este de lepădat. o să încerc să visez tot așa ștefan | |
| = Cidade de Deus | Traian Rotărescu [29.Apr.07 01:44] |
| In prima strofa nu era nevoie de "sau" ; alternativa aprovizionarii era subinteleasa: borcane cu muraturii/ poate au sa vina vremuri grele. Regii si sambelanii, cu polonicele lor de aur, nu ies in evidenta fiind deja un manierism al basmelor, al anturajelor opulente, hehe chiar cu trimiteri la Midas...deci o imagine deseori intalnita: la o curte imparateasca mai toate obiectele sunt din aur, desigur numai pt uzul maritelor fete, musai sa existe un set de obiecte asemanatoare doar ca forma cu cele obisnuite, insa sunt plamadite si ele dintr-un material regesc..aka the gold. /va fi o ploaie ca o rugă/ Felicitari, ti-a reusit o veritabila "fractura" aici..as vrea sa vad mai des asemenea exemple...insa, parca survine prea repede fata de inceput, nici nu introduci lectorul in atmosfera ca deja tai firul..introducand un cineva, fara rol, fara atributie...(doar daca nu-i chiar Maria sa Scriitorul, autorul povestii, o eminenta cenusie :) nu mai cad bănuți de fildeș - asta-mi suna cunoscut, ma gandesc la niste banuti, 10 sa fiu precis, asadar valorand 1000 de lei vechi aruncati intr-o fontana di trevi bucuresteana (una ad hoc investita astfel) Mult mai reusit decat jocul de cuvinte vizand fluierul piciorului e urmatorul vers copacii înalți seamănă la fire cu zeii/ care ti-a reusit cel mai bine, e inchegat, simplu, are trimiteri, nu se complica, in plus raspandeste un aer clasic, dintr-o forma netocita, e compus in spiritul clasicismului. nu oricine are un pistol în mână este un răzvrătit, Iti recomand "Orasul Zeilor", asemanarea e izbitoare. sunt momente când soarele seamănă cu un indian bătrân meditând [în special la apus] Din nou ce ai reusit sa creezi cu migala, imediat devine inutil; nu pastrezi bunul castigat, ca-l si arunci peste umar... toata concentrarea inchisa ca o colonie in sticluta ei a ante si penultimului vers sunt tradate de precizarea neavenita a ultimului care ia flaconul si-l face tandari. Parerile mele ;) | |
| = oops! | Traian Rotărescu [29.Apr.07 01:48] |
| *toata concentrarea inchisa... E tradata* asta fiindca m-am riscat cu un com improvizat, sub impresia momentului...hmm de obicei cele "gandite" le scrie mai intai in note pad | |
| = traiane | ștefan ciobanu [29.Apr.07 09:41] |
| ai riscat bine. daca ar fi toti ca tine, ce comentarii frumoase am avea. stii, chiar incerc sa evit versurile sau cuvintele in plus cum sunt cele mentionate de tine( apusul, sau) si e bine ca mai vine cineva sa ma traga de urechi. banutii sunt niste mici focare de energie care trebuiesc incarcati cu dorinte si aruncati in apa, apa care este cea mai raspandita materie de pe Pamant (si omul e format in mare parte din apa) va raspandi dorinta si va declansa cheile pentru implinire. orasul zeilor zici? k, il caut... in rest multumesc de ochiul tau vigilent si de impresiile tale la rece. sa auzim de bine | |